luni, 28 decembrie 2009

Unde esti?


Unde esti? Vino inapoi... te vreau.
Ai murit?
Nu...
Atunci?
Atunci ce?
De ce ma vrei inapoi? Nu realizezi? Esti in alta lume...
Ce lume? Damian! Suntem in lumea noastra.
Nu Maya. Suntem in lumea mea.
Tu ai o lume? :))
Inca ma uimeste faptul ca tu, Maya, esti la fel de batjocoritoare ca atunci cand traiai.
Poftim? Ce ai spus?
Ce ai auzit.
Nu... vrei sa spui ca nu mai traiesc?
Cum ti-am spus... esti in lumea mea. Trezeste-te fiinta!
Sunt treaza, luate-ar dracu`!
Calmeaza-te.
Ok. sunt calma.
Auzi, Maya, tu te simti vreodata singura?
Da...tu?
Logic. Oricine se simte...
Da... :
E asa de aiurea, ca uneori simti ca nu mai rezisti. Vrei sa stai cu cineva, sa simti ca traiesti... Sa nu mai fi bolnav de plansul sufletului tau. Eu sunt bolnav de atata plans...
-
Il privea... lacrimi curg de nicaieri. Cadeau lacrimile suferintei ei pe pamantul uscat. Erau doar doua spirite... Erau pe un camp. Era vara tarzie...
-
Damian... sper ca stii ca te-am iubit, nu?
Credeam ca stiu.
Acum stii... desi ne-am distrus iubirea, amandoi prin diferite defecte ce nu le-am corectat, nu am incetat niciodata sa te iubesc. Te vreau inapoi.... Plangeam zilnic dupa tine... Vorbeam cu tine... Mergeam in frigul iernii zi de zi ca sa amortesc, sa uit durerea ce mi-a provocat-o pierderea ta. M-ai auzit vreodata?
Te-am auzit. Iti vorbeam si eu... Te priveam plangand. Erai frumoasa, si inca esti.
....

vineri, 25 decembrie 2009

Durere...


Nu nu nu.S-a sinucis.E intuneric si frig. Nu nu nu.S-a sinucis.Picioarele incep sa-mi tremure. Da, s-a sinucis. Tot corpul incepe sa-mi tremure. Da, s-a sinucis. E moarta. S-a sinucis. Nu imi vine sa cred. E moarta.Incep sa plang. Stau pe trotuar si plang. Ma simt de parca as avea o gaura in piept, ca si cand totul s-ar fi transformat intr-o gaura adanca si oribil de neagra. Plang si tremur. Nu mai pot sa respir. Sunt intr-o gaura din care nu pot iesi, din care nu pot scapa. Cad tot mai adanc, tot mai adanc, tot mai adanc. Plang, ma sufoc. Imi ingrop fata in maini si simt cum lacrimile imi curg din ochi si din nas, prelingandu-mi-se pe obraji, pe gat.E tarziu si e ingrozitor de frig. Stau intins pe trotuar si plang. Stau aici de ore intregi. Stau pur si simplu si plang. Plansul vine in valuri. Lacrimi, suspine, tipete. Plansul doare. Ma doare pieptul si ma doare fata, ma dor toate lucrurile din mine care nu au nume. Lacrimi suspine tipete. Toate ma dor. Acelasi cuvant mereu mereu mereu.Nu.Nu.Nu.Plang.Suspin.Urlu.Nu ma pot opri.Nu ma pot opri.Clopotele bat.Vantul urla si el.Aud clopotele de noua ori.Incep sa ma linistesc.Incet incet incep sa ma potolesc.Incet, incet, incet.Ma opresc din plans. Ma ridic. Ma dor picioarele si pieptul. Ma doare fata si ma dor ochii si buzele. Mi-e frig. Tremur. E intuneric si mi-e frig si tot corpul imi tremura.Ma indrept spre masina... Intind mana dupa pachetul de tigari. Scot una si o aprind. Trag fumul adanc in piept, il tin acolo, il expir. Ma uit pe fereastra. Ma simt golit. Simt ca inima mi-a fost smulsa din piept. Ma simt scurtcircuitat, de parca mintea si corpul meu nu mai fac parte din acelasi intreg. Sunt sfarsit. Cand ridic bratul ca sa imi aduc tigara inapoi la gura, imi simt bratul greu, mana grea, tigara grea. Tot ce fac necesita un efort condiserabil. Inhalez incet. Simt cum fumul imi circula in gat si in plamani. Expir incet, simt cum fumul vine inapoi. Cat sunt de obosit. Ce dracu` o sa fac acum. Sa ma ajute cineva.

[Prietenul meu Leonard- James Frey .fragment.]

vineri, 18 decembrie 2009

Amintire de drum...


Oare atunci cand realizezi ca ai gresit, sufletul plange? Nu stiu... o colega de-a mea mi-a dat o idee pentru un articol. Am mentionat-o intr-un articol si acuma mi-a spus parerea ei in legatura cu acea intamplare. Mi-a spus pe mess si parca ii auzeam regretul disperand in ea. In sufletul ei... Ii parea asa de rau...

,, aproape in fiecare seara ma gandesc cum ar fi fost daca atunci m`as fi comportat altfel.. si acuma nu spun doar ca sa fie spus, e chiar adevarat... adica, daca gandeam cu mai multa maturitate, ar fi fost altfel dupa toate alea, toata lumea si`a schimbat parerea despre mine in rau''
,,da...oricum, nu pot sa fac nimic ca sa ma ierte pentru toate... degeaba ii zic eu ca`mi pare rau.. mereu amintirea aia o sa ramana... oricum... ce`a fost a fost.''

Desi e greu, o sa treaca... stiu cum e sa regreti... regret in fiecare zi unele lucruri. Si cu asta realizez ca si eu sunt o distrusa pentru ca am momente cand traiesc in trecut... Nu ma pot gandi doar la viitor si sa cred ca doar asta e important. Amintirile sunt cheia catre o pace sufleteasca... Amintirea primei jucarii, amintirea copilariei, amintirea momentelor amuzante. Pe drumuri lungi si vechi, batatorite... iti umbla inima in cautarea amintirilor uitate de tine, nu si de subconstient. Sunt visatoare...oricine trebuie sa fie. Si da... ,,Nebuni sunt, Doamne, visatorii!''.
Fiecare are o doza de nebunie. :D

vineri, 11 decembrie 2009

P.D.I.D.S.S.I...P.S.T.C.:)L.T.


Ce faci?

Pai bine...tu?

Eu nu fac bine.

De ce?

Imi e dor...

De ce anume?

De TOT.

Stii ca eu furam buchetele de zambete, nu?

Asa ziceai...

Vreau sa-ti fur si tie un zambet.

Imi e greu sa zambesc acum.

Vrei o tigara?

Da...

Ok. :))

De ce razi?

Imi amintesc atunci cand am fost la mare... Radeai de tine din cauza visului pe care l-ai avut. Si singurul lucru care l-ai facut a fost sa-mi ceri o tigara. Iti amintesti?

Da. Foarte bine chiar.

A fost frumos nu?

Da. :)

Uite, vezi? Ti-am furat un zambet. Inca doua si fac un buchetel.

:))

Gata, rasul asta face cat doua. Am facut un buchetel. :D

Multumesc.

Pentru ce? :)

Pentru ca ma faci sa zambesc, sa stiu ca trecutul si prezentul nu conteaza... doar viitorul.

Imi place gandirea ta optimista in acest moment.

Ca deobicei is pesimist nu? :))

Nu. Eu te stiu optimist din totdeauna, ai avut o perioada mai grea, doar atat.

Stiu... si totusi...imi e dor de ea. Disper in mine ca nu stiu ce face in acest moment.

Gandeste-te ca face bine. Sunt sigur ca asa e.

Da...sper sa faca bine.

Uite ce e, cat suferi? Sau mai bine spus, cat mai ai de gand sa suferi? Au trecut 3 saptamani... inca o saptamana iti mai dau voie sa suferi si dupa iti revii, da?

Ok. :))

Inca un buchetel! :D

Hotule...:)

Eu fur, dar nu lucruri, doar mici sentimente de bucurie.

Stiu.

:)



Poveste de iarna, de suferinta si iubire... prietenie si toate cele. :) Lipseste tradarea.


marți, 8 decembrie 2009

A plecat...


Mda... tocmai mi-a plecat un var... a plecat in strainatate. Mi-e greu pentru ca mai bine de jumatate din viata mi-am petrecut-o alaturi de el, avand in vedere ca a stat la mine. Si mai ales in ultimul timp... imi este ca un frate... a plecat si m-a lasat singura...aici. Acolo in suflet stiu ca nu ma lasat, nu ma va lasa niciodata... Imi e dor de el...deja. :

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Lucruri simple


Era iarna. Zilele erau scurte, treceau repede. Noptile erau lungi, treceau greu. Atmosfera era monotona, fara culoare.

Ea statea si se uita pe fereastra. Admira peisajul, ii placea. O chema Miruna. Era o fata palida, cu parul negru si ochii de un albastru arctic. Se gandea... Gandurile ii zburau departe. Oare cum ar fi sa salveze toti fulgii de zapada? Cum sa-i pastreze fara sa se topeasca. Isi imagina...

Era pe un nor, canta alaturi de vant si balerinele albe ce dansau cu ea, cu vantul, cu tot ce era in cer. Toti o rugau sa ii salveze, sa fie ea eroul ce le implineste visul de trai o vesnicie, nu doar cat tine iarna. Ei ii era mila de ei, vroia sa-i salveze, dar nu stia cum. Avea doar zece ani, nu avea destula putere si nici un fel de ajutor. Dar avea imaginatie. Imaginatia era arsenalul ei, era sursa ei de putere.

Toti fulgii de nea cadeau in cufarul ei magic, alaturi de papusile ei. Toti dansau in acel cufar, toti fulgii de nea. Nu stia daca era bine sau rau, dar stia ca era ceva special. Ea era regina fulgilor de nea, era eroul lor.

Dar intr-un sfarsit, lumea ei a disparut. Imaginatia i-a pus capat, dar in inima ei inca traieste amintirea acestei intamplari.


[compunere la romana, facuta in clasa, in 10 minute.]

miercuri, 25 noiembrie 2009

Nimic.


M-am trezit dimineata. Nu stiam ce e cu mine, ce ora este sau daca inca mai traiesc. Nu mi-am dat seama de nimic. Stateam pur si simplu si priveam peretele alb, un alb pur, fara pic de gri. Mi-am indreptat privirea spre fereastra. Vedeam doar putin din locul in care stateam, dar destul de mult sa-mi dau seama cum e vremea. Era innourat, o vreme monotona si atmosfera de toamna. O atmosfera plictisitoare, cand nimeni nu iese din casa, totul fiind gol. Asa cum era si sufletul meu. Un gol atat de plin de chin...
Stiu ca am stins sentimentele unor oameni, stiu ca de multe ori am gresit. Niciodata nu stiu daca e sau nu bine ce fac, daca pot sa traiesc in stilul meu, daca o sa pot sa ma descurc in viata asta atat de grea. Cand nimeni nu te ajuta, cand nimeni nu-ti spune macar un ,,o sa fie bine''. Nimeni nu te incurajeaza, nimeni nu te sustine moral. E asa de greu sa traiesti cu propriile ganduri. Habar nu ai ce sa faci mai departe, ne ascultam doar sufletul. Doar el conduce, am mai zis asta.
Tu imi poti vedea inima cum bate? Nu... pentru ca inima mea nu mai bate, bate doar pentru mine. Incet... sa stiu doar eu ca inca mai traiesc. Gandurile imi zboara... imi zboara o data cu frunzele ,,arse'' de tristete, de frig. Arse de sentimentele fiecarui om care trece si le vede in copacul batran, de peste drum. Singura cale prin care imi pot potoli setea de ura, e prin a arde cu gandul frunzele... Asa faceti toti. Asa zboara si povestea fiecarei zile. Mereu si mereu, aceleasi lucruri, aceeasi oameni, aceleasi sentimente. De trecut nu imi e frica, de prezent nici atat, dar de viitor, imi e cel mai frica. Viitorul... calea prin care iti poti indeplini visele, sau spulbera pe toate, una cate una. Asa cum lacrimile curg una cate una, insirandu-se fiecare pe un obraz biciuit de frigul iernii, timp de cati ani ai tu. Cel care citesti...
Viata mea... doar o mica frantura de suflet. La fel ca si a ta, a fiecaruia.

duminică, 8 noiembrie 2009

Uneori..

oricine are momente penibile! :)) sa zic cateva faze penibile. O data ma bateam cu varmea, si eu, nu am vazut ca usa de la balcon s-a inchis, avand in vedere ca e sticla acolo. Si se da inspre mine si eu dau sa fug in balcon si deodataaaa...ma izbesc de geam. Bineinteles ca eu eram socata, nu stiam ce se intamplase:)) si mi-am turtit nasul.:D
O alta faza penibila mi s-a intamplat ieri. Am fost la patinoar si vad un tip, care mi se pare cunoscut. Era prietenul unei colege de la antrenament. Ma duc inspre el, il intreb cum il cheama:)) nici bine nu-mi raspunde ca eu eram pe jos ca ma dezechilibrasem. Bineinteles ca pe mine ma busit rasu` da` na.. a fost penibil! :))) El saracu` nu stia ce sa faca, sa ma ajute, sa nu:)) a vrut sami dea mana da ma ridicat fratemiu pana la urma:)) . ehh...=))

duminică, 1 noiembrie 2009

.^^.

Daca pana si tu imi distrugi visele, de la altii la ce sa ma mai astept? Sunt o persoana enervanta, stiu. Dar in acelasi timp una speciala, pentru ca stiu ca am insemnat mult pentru unii, si poate inca mai insemn pentru cativa. Ce-i drept, ca nu-mi place sa mai comunic cine stie ce cu oamenii, prefer sa comunic cu altceva, in propria mea lume. Mi-e greu sa ma gandesc ca uneori trebuie sa ma destainui unei persoana, unei fiinte, care totusi sa-mi spuna ca o sa fie bine, nu sa vorbesc singura, cu mine insami, sa-mi raspund singura la intrebari sau sa ma incurajez singura. Stiu ca nu sunt singura, am atatia oameni langa mine, dar in ei nu pot avea incredere deplina. Nu am in nimeni incredere deplina. Am avut doar intr-o persoana, care acum ma injura si ma barfeste pe la spate. Neimportant. Dar oricum, faptul ca am avut atata increde in acea persoana ma face sa cred ca eram alta persoana atunci...chiar eram. Poate eram o persoana total diferita fata de cum sunt acum. Dar nu-mi pasa. Nu traiesc din amintiri, nu vreau sa traiesc din amintiri. Cum am mai spus...as fi o distrusa. Asa cum suntem toti uneori. Dar... Zambeste! :)) e mai bine:D

luni, 26 octombrie 2009

Altii

In seara asta, la sfarsitul antrenamentului, nu stiu cum a venit vorba de astia, care daca se despart de o persoana, gata bai frate, ma izbesc intr-un pumn de pastile si ma omor. Pentru ce? Pe bune, prea multi traiesc in trecut, traiesc efectiv din amintiri. Nu ar trebuii sa ne pese de trecut, nici de prezent, ci doar de viitor. Daca traiesti din amintiri, esti un distrus. Nu iti arunca viata la gunoi, pentru o persoana. Nu iti inlatura toti prietenii pentru persoana care o iubesti momentan, ca pana la urma, doar nu te casatoresti cu ea, tot prietenii te sustin si iti zic ,, bai ca prosti am fost, dar a fost misto.'' Pe bune mai, gandeste-te ca maine pierzi ceva, dar nu trebuie sa iti omori sperantele si dorintele pentru niste sentimente, care in timp, oricum trec si sunt uitate...pana reapar. Iubirea e trecatoare, nimic nu tine aici.

Nu uita ca ai atatia oameni in jur care tin la tine, indiferent de cat de prost esti. Prost, ca nu iti dai seama cine tine la tine si cine nu. Asta e. Dar totusi, nu fi si mai prost sa traiesti din amintiri. Si asa ne distrugem zilnic, nu te distruge mai tare. Nu merita. :)

marți, 20 octombrie 2009

Bai...Nu stiu! :))

Ceata de afara ma incanta si intru-un fel ma enerveaza. Dar nu ma enerveaza ea, ma enerveaza lumea. Absolut toata lumea. M-am saturat de atatea observatii facute la adresa mea, m-am saturat de tot. Scoala ma omoara, si toate accidentele care se intampla, au legatura cu cineva din scoala. Recent, o colega din scoala, clasa a 12`a, si-a pierdut toata familia intr-un accident rutier. Nici nu mai stiu ce se intampla de fapt. E totul anapoda, eu personal, nu ma suport, ma enervez pe mine deseori, ma detest. Nu stiu de ce, dar asa mi se intampla.

Nu mai inteleg unele persoane. Habar nu am ce-i cu viata lor si ce naiba vor de la mine. Stiu ca sunt o persoana imposibila si mereu inderpartez prin niste simple cuvinte, sau gesturi, persoana respectiva. Toata lumea imi spune ca sunt prea rece. Si in ultimul timp, mama, rudele... toti imi spun ca sunt asa. Mie mi se pare ca asa am fost mereu, poate ei nu au observat. Decat sa stau cu ei, mai bine stau singura si citesc. Ma simt mai bine asa. Nu-mi place sa ies din casa prea mult, nu stiu de ce. Imi fac nervi daca ies din casa...mai ales cand ma duc undeva cu ai mei. Imi fac o mie de draci si cred ca, intr-un final eu am sa mor la spitalu` de nebuni, pe bune de nu.

Eu niciodata nu stiu. De asta enervez lumea, cel mai taareeeeeee. Ma intreaba: iesim undeva? eu: nu stiu. ; ce faci? eu: nu stiu. ; la ce scrii? eu: nu stiu. ; ce citesti? eu: nu stiu. Evident, eu nu stiu nimic. :)))

Urasc sa mananc seara, si de asta ma cert de cele mai multe ori cu mama. De ce dracu, invat de dupamiaza si tre` sa mananc cand vin de la scoala. La dracu cu tampenia asta. :-j. Gata, termin ca imi fac nervi degeaba.

miercuri, 14 octombrie 2009

Aroganta, nepasarea... ma reprezinta!

Realizezi ca eu, sunt catalogata drept o aroganta? :)) poate si sunt. adica nu ca poaateee, cu siguranta! mi-a zis prea multa lumea chestia asta. Dar asa e, ce sa fac? asta`s eu. Sunt o nepasatoare, ce-i drept, unora nu prea le place felul meu de a fi dar pana la urma, toti realizeaza ca daca nu iti pasa, e mai bine. Iti este mai usor tie, si altii se oftica. Mi-a placut o faza aseara, cand un coleg, care candva a fost cel mai bun prieten, a spus ca a invatat de la mine sa fie nepasator, deci atunci mi-a placut de el la maxiimmmm. Mi-a placut, adica prin felul ca a realizat si el in sfarsiit ca e mai bine sa fii asa, decat sa pui suflet. Ma simteam mandra, desi nu era cine stie ce. M-am bucurat totusi, ca a invatat ceva din felul meu de a fi. Si eu am invatat de la el, dar nu prea aplic.:)) Am invatat chestii ce il reprezinta pe el, nu pe mine, si eu nu ma pot schimba, pentru ca debea m-am schimbat.

Fac niste crize de nervi, de cacat. Ma enervez foarte repede, in general cand comenteaza cineva ceva la adresa mea. Daca ma barfesti, e ok, dar numai sa nu aud eu. Pe bune, nu am nevoie de grija altora, pot avea singura grija de mine. Am fost catalogata ,,vedeta''. S-a spus ironic, dar eu am luat asta drept o modalitate de a rade de cei care m-au catalogat. Fani infocati, ce sa le faci? :))

Mda... totusi, colega mea de banca nu ma crede asa, in nici un fel. Imi place ca ea ma sustine, e o prietena adevarata. ^^
Aroganta... Nepasatoare... O nesimtita cu principii de cacat, dar principiile mele sunt vazute .bine. dupa un timp.

miercuri, 30 septembrie 2009

A adora...

Ador fosnetul frunzelor atunci cand vantul rece de toamna bate, si le mangaie usor, spunandu-le: ,,nu te teme, chiar daca vei muri, vei reinvia''. Noi de ce nu reinviem? Murim si morti ramanem. Nu stiu de ce, eu pe blog scriu mereu chestii triste. Intradevar, ma chinui sa imi gasesc cuvintele uneori. Uneori am niste subiecte care as vrea sa le scriu, dar nu gasesc cuvinte.

Acum ca e toamna, stiu ca am o alta imaginatie, ca asa patesc mereu. Toamna e pentru mine un refugiu din toata starea de vara, starea de plictiseala. Eu toamna nu ma plictisesc, mi-e deajuns sa ma uit pe geam si sa vad cum cerul e cucerit de norii gri si strazile sunt impodobite cu multicolore covoare de frunze. Mi-e deajuns...

Oamenii toamna au o expresie mai trista, dar mie-mi place. Imi place ca oamenii toamna nu vorbesc de te dor timpanele in autobuz, stau linistiti, uitandu-se pe geamul aburit al autobuzlui, cufundati in propriile ganduri. Acum, uitabdu-ma pe geam, la copacul din fata casei, un card de pasarele la impodobit, ascunzandu-se prin frunzele aurite pe la margini. Peste ceva timp, nu o sa mai aiba unde sa se ascunda. Acus, crengile or sa fie goale, dar totusi, impodobite cu fluturi de zapada. Stiu ca e ultima zi de septembrie, e inca devreme sa ma gandesc la iarna, dar timpul trece repede, si noi cu el...

duminică, 20 septembrie 2009

Visele.


Orice om are vise. Absolut oricine. Dar atunci cand aripile se frang, orice vis ramane o imagine imposibil de transformat in realitate. Realitatea e alta, visele sunt doar niste fasii din rai. Raiul e rai, realitatea e realitate. Uneori, cuvintele sunt prea sarace ca sa poti descrie un vis. Poti sa-l povestesti, da` nu sa-l descrii. Nu ai cum sa descrii sentimentele ce le simti atunci cand visezi. E prea greu.


Ma intreb, oare sufletul ne dicteaza visele? Dar sufletul nu are varsta. El e incontinuu plin de fericire, chiar daca uneori simti ca te doare, el niciodata nu imbatraneste. Pe tine te lasa sa faci ce vrei, el traieste cum vrea, ghidandu-te pe tine cum vrea el, cum e mai bine. Dar uneori nu il ascultam, si nici visele dictate de el nu vrem uneori sa le visam.


Surprizele vietii nu sunt intotdeauna frumoase. Sa te astepti la orice in viata, la absolut orice, si de la oricine. Un vis frumos, care e devenit realitate, nu tine pentru totdeauna. Tine pentru o perioada, dupa aia se destrama. Nu e trist cand se intampla asta? Eu zic ca da. Dar poate unele vise trebuie sa se destrame, ca asa vrea sufletul...

Ratiune. Nema ratiune uneori.

Am incercat sa inteleg capacitatea oamenilor de a cere iertare. Cred ca fiecare stie cat e de greu, cat curaj trebuie sa-ti faci, cum sa-ti alegi cuvintele si acel sentiment dupa ce iti ceri iertare. Te simti ca un fraier dupa aia. Anul trecut am avut o tema la civica, ceva cu violenta. O colega a facut niste 'fluturasi' pe care era scris un text care m-a impresionat intr-un fel, am pastrat un fluturas din ala, am sa va scriu ce e scris pe el: ,,Este foarte usor sa fi neindupecat si sa nu ierti. Dar este foarte greu sa spui iarta-ma. Oamenii au ratiune. Pot fi diferiti in multe feluri. Dar unii de ce oare nu pot tolera acest lucru? Sa consideram acea persoana diferita anormala. Mai gandeste-te...'' Mereu e vorba de gandire. De ce? niciodata nu m-am gandit ca uneori ierti pentru ca trebuie, nu pentru ca vrei tu. Nu m-am gandit pana de curand, ca mi-am dat seama de un lucru. Ca ceva sa fie 'perfect' trebuie sa faci sacrificii. Desi uneori imi doresc acea perfectiune, nu tot timpul trebuie sa iti si placa. Uneori detest complet ceea ce se intampla in jurul meu. Detest oamenii care mi se cred superiori. Imi pare rau sa va dezamagesc, nu imi sunteti cu nimic superiori.

Dar cand te uiti in ochii cuiva, tu ce simti? Depinde de persoana. Uneori simt admiratie, alteori simt o indiferenta totala. Noi suntem fiinte cu prea multe sentimente. Urasc faptul ca oricand, de la fericire, poti cadea in depresie. E naspa. Eh, nu mai stiu, nu mai am starea potrivita ca sa continui. M-am amuzat de o chestie si nu mai pot continua. :))

joi, 3 septembrie 2009

Simplu, e toamna. :)




In sfarsit a venit toamna. Doamne, ador anotimpul asta dar nu stiu de ce. Ma linisteste, desi odata cu venirea acestui anotimp vine si melancolia intr-un fel, pentru ca toti incep serviciul, facultatea, scoala. Realizezi ca iar incepe stresul, iar ore intregi de gandire profunda, concentrare si etc etc. Am observat ca toate melodiile 'triste' is facute in timpul acestui anotimp, dar de ce? pentru ca acum moare natura cica, sau ce? Oricum eu ador toamna, e un anotimp superb. Toamna, lumea e mai linistita, mai tacuta, e mai bine asa. Mie nu-mi place sa comunic prea mult. Cand simt ca exagerez cu vorbitul cu o anumita persoana fac o pauza, putin mai lunga decat trebuie. Urasc cand cineva exagereaza ,,indragindu-ma'' prea mult. Eh.




Totusi, e putin greu sa vezi ca toata lumea e trista. Toamna imi aminteste de toti si de toate, mai ales de tata... cand stiu ca mereu pleaca si vine abia de Craciun. Observ ca stau mult si ma gandesc la acest articol, habar nu am cum sa scriu si ce anume sa scriu, desi inainte da a-l incepe stiam tot ce vroiam sa scriu.




Nu stiu de ce evit subiectul ,,love''. Bleax, nu suport sa zic in romana:)), mai exact iubire. Cand e toamna, toata lumea isi aminteste de ex-ul. Si isi da seama cat de dor ii e de persoana respectiva si cat de mult a iubit-o si bla bla, prea multe tampenii. Fieare isi spune ,, nu bai, mi-a trecut, sunt sigur/a; stiu ca nu mai simt nimic pentru el/ea'' chiar daca spui ca nu te doare, de fapt te doare. Mda, eu nu am experienta, zic asta din experienta altora, din ce mi-au povestit ei. Whatevaa` :-j.




Deci, totul e simplu toamna. E simplu ca si ploaia.:)




sâmbătă, 29 august 2009

Neinteresant

Am reveniit, bla bla, is bine si tot tacamu`. Am realizat ca vara asta am pierdut cateva lucruri, dar am castigat altele, mult mai importante. Nu conteaza ce am pierdut sau castigat, pentru ca nu e interesant. Doare cand realizezi totusi ca parintii au dreptate, ma refer la fazele cu prietenii [amicii, nu altceva] dar nu dau nume, ca oricum e un subiect de cacat. Anyway, debea astept sa inceapa scoala, pentru ca ma plictisesc, da oricum pe 1 incep antrenamentele, ceea ce e perfect!

Mi-am dat seama totusi ce fel de persoana sunt si cat de usor ma las influentata. Mi-am dat seama ca m-am lasat calcata in picioare de niste cacati de oameni, de niste prefacuti. Ma uitam la tv, si am vazut atatia oameni care sunt ca mine, dar au autoritate si gandesc singuri. Ma gandeam, bai la dracu`, cat de fraiera am fost. Mi-am dat seama ca unii nu merita absolut nimic ca dupa aia iti intorc spatele si te lasa-n pula mea pentru altii. In orice caz, anul asta nu o sa mai fie asa, eu am sa fiu eu, voi o sa fiti voi, nimic altceva.

Eu sunt o fire nepasatoare, anul asta am sa fiu si mai si. O sa ma doara fix undeva de parerea altora, cat de mult ma barfeste lumea si tot tacamu`. Pana la urma, e viata mea, fac ce vreau si punct. De acum nu o sa-mi mai pese decat de cei care cred eu ca merita, ca in rest nu ma mai intereseaza.

Gata, am revenit, dar alta. \:d/

marți, 4 august 2009

Nema.

Is vaarrzaa la capitolul ,,articole pe blog''. :)) NEMA idei, nema nimic. Bai nu stiu, incep sa ma plictisesc. Astept sa plec si tot tacamu. Ce urasc eu cand plec, e ca ma ingras pentru ca stiu ca am sa mananc ca vaca.\:d/ Trecem peste asta...

Deci, nu am idei, nu am nimic in cap. Asta probabil este si o sa fie cel mai scurt articol pe care l-am scris. Deci... mai scriu eu..prin toamna probabil :)).

marți, 28 iulie 2009

Greu..


Am o stare asa nasoala, mereu imi e somn, nu am chef sa mananc sau sa fac altceva..eu as sta toata ziua in pat si as dormi sau m-as uita pe pereti, da` nimic altceva. Vreau sa plec dracului din lumea asta. Mi-e asa de dor de tata... pe bune, momentan imi vine sa plang, de fapt chiar plang. Abia astept sa vina acasa, sa am cu cine sta. Am si acum cu cine sta, dar sa simt ca totusi cineva e mandru de mine si nu ar lasa pe nimeni sa-mi faca rau. Nu am sa uit niciodata cand m-a invatat sa merg pe bicicleta, nici atunci cand am luat prima medalie... desi era locul 2, nu conta, aveam numai 9 ani... era mandru de fiica lui. Toate rudele imi povestesc de tata, cum se comporta cand eram mica, cum avea grija de mine si statea cu noptile treaz ca sa ma faca sa nu mai plang. Nu stiu ce as face daca nu ar fi parintii mei.



E atat de greu... Absolut tot. Si sa respiri e greu. Uneori am impresia ca nici nu respir, parca uit... Nu stiu ce-i cu mine, am o durere in suflet, parca lumea mea se sparge in doua. Am invatat sa traiesc fara sa-mi pese, desi uneori e greu sa nu-ti pese... trebuie sa fii prea nesimtit ca sa nu poata sa-ti pese. Eu sunt nesimtita, unii chiar m-au facut nesimtita, dar ce-mi pasa mie? Sa le fie de bine... bine ca ei nu sunt nesimtiti.



whateva`...

Viata e grea, ce dracu`?

marți, 21 iulie 2009

Lasa-ma.


Lasa-ma te rog, sa visez.

Lasa-ma sa visez ca am nevoie.

Lasa-ma sa visez ca am nevoie de speranta.

Lasa-ma te rog, sa-mi traiesc viata asa cum vreau eu.

Lasa-ma sa invat singura din greselile mele.

Lasa-ma sa iti explic cum e sa traiesti o viata ca a mea.

Lasa-ma sa-ti arat cat de copil sunt eu in suflet.

Lasa-ma sa-ti arat cat tin eu la tine.

Lasa-ma sa-ti arat cat de tare m-am saturat de zilele banale de vara.

Lasa-ma sa citesc ce vreau.

Lasa-ma sa sper cat vreau eu.

Lasa-ma sa-mi cer iertare.

Lasa-ma sa te iert.

Lasa-ma sa-mi fac curaj cand intru in competitie.

Lasa-ma sa plang atunci cand vreau.

Lasa-ma sa fumez cand vreau.

Lasa-ma sa beau cand vreau.

Lasa-ma sa ma gandesc la greselile mele.

Lasa-ma sa-mi scriu sentimentele pe acest blog.

Lasa-ma sa visez fara sa ma critici.

Lasa-ma sa iubesc.

Lasa-ma sa-mi fie mila de ei.

Lasa-ma sa plang.

Lasa-ma sa ascult muzica.

Lasa-ma te rog, SA TRAIESC.

Lasa-ma cum vreau eu, numai nu ma lasa singura.

Cine sunt eu?

Cine? Habar nu am... pe bune, uneori ma uit in oglinda si ma intreb in gand: Bai, cine esti? Unde e copilul acela cu ochii negrii din poza in care aveam 2 ani? Vreau inapoi... Vreau sa merg iar la gradinita, vreau sa nu mai am ditamai stresu` pe cap din cauza atator teste la scoala, si note proaste, etc. Vreau la gradinita pentru ca pe atunci nu ma certam cu nimeni, sau era doar o mica disputa de la creioanele colorate sau de la casuta de lemn si cutiuta cu nisip, dar ce conta? dupa aia ne jucam toti de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Cat de bine era atunci.

Cred ca vremurile de atunci ma afecteaza, pentru ca mereu imi doresc sa fiu din nou copil. Urasc perioada prin care trec, sau am trecut ca nici eu nu stiu exact. Atatia nervi, vorbe spuse fara sa gandesti, certuri, momente in care ai impresia ca viata nu mai are nici un rost. E greu...

Acum 2 zile, ma uitam in albume, si vedeam pozele de la gradinita, apoi o jumatate de zi am innebunit-o pe mama spunandui: Vreau la gradi! Vreau la gradi! dar mama, raspunzandu-mi fara bagare de seama: Dute, ce mai astepti?. Am sa ma duc...:)

Timpul e totul... Timpul e ucigasul perfect. El omoara tot... absolut tot.

Si totusi, inca habar nu am cine sunt.

duminică, 12 iulie 2009

Nu inteleg.


Dupa cum stiti toti, a murit Michael Jackson... ce sa spun, condoleante si tot tacamul. Dar ce e enervant este ca dupa moartea acestuia, toata lumea a inceput sa asculte MJ. Ati uitat cand spuneati despre el ca e nu stiu cum, legat de orientarea lui sexuala si ce dracu mai ziceati voi. Eu ascult MJ de mai mult timp si am ascultat dupa ce am vazut ca Hoan su [instructorul meu de arte martiale] asculta. Atunci eram in drum spre Zalau, la o competitie. Am ascultat o melodie, doua si dupa acestea am inceput sa ascult MJ. E adevarat totusi, ca dupa moartea lui mi s-a facut dor sa ascult melodiile lui. Dar ma rog...


Un fost coleg de-al meu, care e un... nu stiu ce-i exact dar e un retardat, asta e sigur. El era rapp-er, c-walker, dintr-o data o renuntat la aceste 2 pasiuni si era emo si dupa asta rock-er. Dupa ce afla tot poporul ca MJ a murit, s-a apucat si omu` asta sa asculte MJ, scriind la status : ,,MJ jur ca tu esti preferatul meu''. Eu nu inteleg astfel de oameni...

Oricum, tot ce-am scris acum am scris ascultand melodia ,,You are not alone'' .
Si bineinteles, ca m-a ajutat nespus de mult vremea de afara. Ploua, e racoare, ceea ce ma calmeaza, chiar daca acum vreo ora m-am certat in ultimul hal cu fratemiu plus ca ne-am si batut si injurat. Ca de obicei...

sâmbătă, 11 iulie 2009

Sunt doar niste ganduri.


Nu stiu de ce, dar atunci cand ploua ma simt implinita. Ador atmosfera de dupa ploaie, probabil din aceasta cauza, toamna este si anotimpul meu preferat. Inca e vara... suntem abia in iulie si eu mor in casa, abia astept sa plec. Ideea e ca nu ma plictisesc ceea ce e o minune. In tot acest timp am citit si incep sa cred ca imaginatia acestor prozatori este una speciala. Nu oricine poate scrie o carte, dar totusi sunt destul de multi care au scris si inca sunt si in zilele noastre. Trebuie sa ai imaginatie. Fiecare are imaginatie dar unii o au intr-o doza mare iar altii in alta mai mica. E pacat totusi ca unii au o imaginatie rar intalnita si habar nu au cum sa o foloseasca, dar sa trecem peste acest subiect.



Nu imi place vara. E mult prea cald, nu suport asemenea caldura. Nu stiu de ce, parca vara oamenii sunt batuti in cap. Inteleg ca e caldura mare si va mai bate si soarele in cap, dar totusi, fratilor reveniti-va! De ce vara oamenii se indragostesc? pe bune, majoritatea amicilor mei imi povestesc de faptul ca le place de cutare, ca nu mai stiu eu ce, povesti de dragoste, maimutareli, pupaturi si tot tacamul. Cand ma gandesc ca totusi sunt si eu om si eram cat pe ce sa trec din nou prin aceeasi faza prin care unii trec deja si sunt inaintati in astfel de situatii. Nu vreau sa am o relatie cu nimeni, nu vreau pentru ca probabil mi-e si frica sa nu sufar dupa aia. Nu vreau sa iubesc degeaba, sa fie doar o iubire de vara. Urasc astfel de ,,povesti''.



Stau acum, si mananc o nectarina. Ador genul asta de fructe, numai sa fie tari, altfel nu mananc.

Fructele de ~vara~ sunt cele mai bune. Totusi vara are si o latura buna, logic... ca orice anotimp. As fi vrut totusi sa nu fie atat de aiurea. Este anapoda. Daca ploua, este racoare numai pentru cateva ore, dupa aia vine o caldura si mai rea decat cea care era inainte. Ma rog...



Am observat ca unii prieteni is falsi. Nu ma refer la nimeni din scoala, sa le fie clar celor care citesc, ma refer la altii care mi-au aratat ca sunt niste oameni de nimic. Oricum, cu voi sau fara voi in viata mea, e tot una. Nu am nevoie de astfel de retardati. Au uitat cine au fost, cum se radea de ei si cum altii le ,,luau'' apararea, batandu-si si mai tare joc de ei. Oricum, sa-i ia dracu pe sclavii astia de oameni.



Nici nu stiu ce titlu sa pun la acest comentariu.

Am vorbit despre multe aici si nu stiu ce s-ar potrivi mai bine.

sâmbătă, 27 iunie 2009

La dracu.

Ma abtin sa nu injur. Unde dracu v-ati nascut? In ghetouuu? Doamne, cate xeroxuri, ditamai intarziatii. De ce nu va creati si voi un stil al vostru? Trebuie neaparat sa copiati, ca sa fiti in trend. Wei pana si rock-erii, cand Puya scoate o melodie noua pe piata, o asculta. Si se mai cred mari rock-eri. Bai omule, eu macar ascult rap si hip-hop, deci in pana mea, ascult aproape tot ce tine de aceste genuri.

La dracu e un cuvant ok? Mie imi place. Decat sa injur mai bine zic asa, e mai decent totusi. Dar la dracu cu oamenii care copie. Astia sunt niste ratati, n-au pic de cultura, o carte citita macar. OF, ca mor aici de nervi. De se sunteti fratele meu, asa de intarziati !?. Habar n-aveti cei cu voi, da sa mai aveti habar sa stiti cum sa va imbracati, ce muzica sa ascultati sau ce stil sa va creati. Manelarii devin peste noapte emo si la naiba, rock-erii devin peste noapte manelari.

Da ma rog.
Ratati:-j.

miercuri, 24 iunie 2009

Am de gand sa ma schimb


Da, cam asa e. Vreau sa ma schimb si nu stiu daca sa ma schimb in bine sau in mai rau decat sunt. Nu va faceti iluzii aiurea, sunt o tipa normala numai ca nu sunt ca toate fetele. Sunt mai baietoasa de fel si multi mi-au spus ca pentru o fata nu e chiar asa de bine. Vorbeam cu un amic si i-am zis 'wai' si mi-a zis ca parca vorbeste cu un baiat. Azi tot asa, i-am spus 'ok man', l-a apucat rasu` avand in vedere ca eu cica, par o fata finuta. Ma rog...



Nu stiu de ce lumea ma critica, indiferent de faptul ca sunt pur si simplu un copil. Da na, daca nu se ia cineva de tine nu se poate sa traiesti si bineinteles ca se ajunge la bataie, iar eu nu glumesc cand aplic pumnul, pentru ca daca ati citit mai jos eu de 9 ani , aproape 10 practic QKD. Daca stii ce arta martiala e aia bine, daca nu, documenteaza-te. O data am zis de una ca are fundul mare si am zis asta pentru ca chiar se ingrasase si inca este grasa. Si aia se ia intr-o seara de mine pe mess logic, ca in fata nu miar fi zic nimic. Imi zice: ,,daca eu am curu` mare tu ai de gand sa treci in clasa a 8`a cu fata asta?''. S-a luat de fatza mea asa de aiurea pentru ca oricum nu avea de ce sa se ia. Bineinteles ca m-am certat tare cu aia si ne-am si injurat bineinteles. Oricum mie nu mi-a pasat de cearta cu aia pentru ca e o retardata, nu are o taina.



M-am certat cu multa lume, mai ales din scoala. Intr-un fel, sincer imi face placere sa ma cert cu unii, dar cand nu am chef deja nu o sa iasa bine. Oricum, ideea e ca totusi sunt o persoana placuta, multa lume ma admira pentru atitudinea mea si oarecum imi admira dezinteresul fata de unii oameni care s-au luat aiurea de mine. Pana la urma oricum au regretat ca s-au luat de mine, dar sa le fie de bine oricum pe mine nu ma intereseaza ce o sa se intample cu ei. Sa se si inece, nu-mi pasa.



Saptamana trecuta m-am certat foarte tare cu mama. Oricum , acum m-am impacat cu ea nu-i o problema chestia asta. Dar mi-a spus ca nu seman deloc cu ea si asa si este [la comportament], eu seman cu bunica-mea de pe tata. Bunica e nepasatoare, nu stiu, eu am mostenit-o. Eu seman cu tata la comportament, sunt rea de gura si ma enervez foarte repede. Dar oricum, daca esti nepasator e mai bine totusi? Stii, adevarul e ca am mintit atunci cand am scris pe blog ca mie in adancul sufletului imi pare rau cand ma cert cu cineva. Imi pare rau doar atunci cand stiu ca e oarecum ceva grav, dar si atunci foarte putin.



Nu stiu, poate chiar ar trebuii sa ma schimb.

DAR, nu cred ca pot.

Nu pot pentru ca asta sunt eu si gata dar totusi o sa incerc.

joi, 18 iunie 2009

Poti rezista la o bere?


Bai pe buune! Mor aici cand vad ca altii beau de rup vara. BERE peste bere. Desi, trebuie sa recunosc ca e tentant. Acum vreo 2 saptamani am baut o bere cu mama si varamea, Beck`s Lemon. Nu are cine stie ce alcool in ea da pe mine m-a ametit. Ma comportam ciudat. Am inceput sa merg prin curte si sa dau din maini.:)).


Eu ma enervez cand cineva drag mie bea, sau face vreo prostie. Ma deranjeaza asa de tare incat ma cert cu respectiva persoana dar cand eu beau sau ceva, nu trebuie sa-mi spuna nimeni nimic, poate un repros ca sa ma simt eu bine si sa am impresia totusi ca iti pasa de mine.


Daca nu-mi face nici un repros si imi raspunde doar cu un OK, atunci incep sa ma enervez. Injura-ma dracului daca nu poti sa-mi faci un repros. Asa imi poti dovedi ca totusi te intereseaza soarta mea.


Eh. Sa zicem ca vara se mai accepta o bere. Da` nu mai mult, nu pentru noi [cei de varsta mea.].

Pe bune acum, poti rezista la o bere?

Oricum noi am promis ca vom fi cuminti, nu?

Berea asta...

Vara..


Vara... Doamne cat urasc anotimpul asta. Intr-un fel imi place dar nu chiar asa de tare. Caldura insuportabila, oamenii care miros a transpiratie si plictiseala care e data la maxim. Ma gandesc ca totusi nu ai cei face, asa e vara. Vreau sa ma duc la scoala, sa nu fac ore dar totusi sa ma duc la scoala, pentru ca altfel e cand stai cu prietenii tai. Bai si totusi, ce repede a trecut anul asta, tin minte aproape tot ce am facut vara trecuta. Deobicei uitam...


Nici bine nu a inceput vacanta si eu deja am terminat 2 carti. Am zis ca ma pun pe citit, dar pe bune ca nu ma plictisesc deloc cand citesc. Mi-a placut o carte enorm de tare, ~De veghe in lanul de secara~ care mi-a cumparat-o un coleg. Dar, eu sunt nesimtita, i-am zis bietului om ca vreau sa-mi cumpere o carte asa, fara sa gandesc. El chiar mi-a cumparat. Prima data m-am simtit un pic prost, pentru ca in loc sa se duca omu` undeva in oras cu banii aia, mi-a cumparat mie carte. :)) Oricum, foarte frumos din partea lui.


Am mai citit o carte, ~Diavolul si domnisoara Prym~ deci cartea aia e dementiala! Daca ati citito sau o veti citi sigur va placut sau o sa va placa. Intrebarea in aceasta carte este, daca toti oamenii sunt in esenta rai. Acel sat, Viscos, era pus unei incercari pentru 10 lingouri de aur. Acea incercare era sa omoare pe cineva din sat. E foarte interesant, mereu te tine in suspans.


Dar sa revenim la atmosfera de vara. Ieri am iesit afara, prima data in aceasta vacanta. Cand eram mica de dimineata de la 11 pana la ora 23 stateam afara. Eu eram aia care dadeam tonu` la iesit afara. Ieri am iesit de pe la 4 pana la 7, doar 3 ore. Dar a fost oricum frumos, chiar daca am iesit doar cu o persoana. Daca stii sa te distrezi nu mai conteaza cu cine iesi afara.


Fratemeu, iese zilnic afara, dar vine in casa abia pe la 11 seara sau chiar 12 si doarme omu` pana la 1 dupa-amiaza. Si faptul ca el nu face absolut nimic decat sa bata mingea sau se plimba cu bicicleta e ceva enervant, pentru ca lui nu-i palce sa citeasca. Daca citeste o pagina e mult frate.


Eh. Ideea e ca vara e nasoala.

Si cam atat.

sâmbătă, 13 iunie 2009

Unde va e cultura, fratele meu?!


Ma uit la tv, la cacaturile astea de emisiuni in care invita toti retardatii luati de pe strada, care habar nu au sa spuna doua vorbe care sa dea totusi de inteles ca ai o cultura generala. Ma uitam pe Antena 1, la Capatos ala si era invitata Nikita care e vai de capul ei. Da dovada de o prostie crasa si plus ca vorbeste de parca nu ar fi citit in viata ei o carte. La fel si Monica Columbeanu, care e vai de curu` ei, habar nu are cei cu ea. Daca nu o lua Columbeanu de sotie acum ajungea o prostituata. Am auzit multe de ea, fara sa vreau. Pur si simplu ea este o gluma in orasul de unde vine si deodata apare ditamai ,,fotomodelul'' care nici nu stie sa scoata doua vorbe si daca le scoate, nu-ti mai trebuie pentru ca deja iti dai seama ca e proasta bata.



De ce nu citit oameni? Apropo de carti, te uiti pe hi5 si ii vezi pe unii care la sectiunea carti favorite unii zic: carti? ce-s alea? ; mda, sau mai zic carti de joc. Va bateti joc oameni! Ce o sa se aleaga de Romania daca unii nici nu pun mana sa citeasca macar ziarul. Lasati revistele porno si toate prostiile ce sunt scrise acolo. Ganditi-va si la viitorul vostru.



Nu mai lasati toate panaramele sa vina in emisiuni si sa dovedeasca cat de ,,culti'' sunt oamenii. ~ Mai bine taci si doar pari prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice indoiala.~ Apucati-va si cititi un pic si ganditi inainte sa scoateti vreo duma.



Va zboara cultura pe urechi.

Si s-a mai terminat un an.


De ieri am intrat oficial in vacanta de vara. Deja imi este dor de colegii mei. Mi-e dor pentru ca stiu ca nu am sa-i mai vad luni la 1.30, in laboratorul de biologie intampinandu-ne cu cate o imbratisare. O sa fie greu, pentru ca anul asta a fost cel mai frumos an de pana acum, multi dintre noi ne-am apropiat unii de altii si suntem mai uniti [cat de cat]. Macar bine ca totusi este racoare afara, desi racoarea imi aminteste de toamna. Nu stiu de ce, dar mie mi se pare ca toamna este anotimpul melancoliei, toti artistii canta numai melodii triste, rapp-erii comemoreaza vreun 'baiat de cartier' ce a intrat in 'istoria' cartierului datorita faptelor lui. E aiurea. Toamna este anotimpul scolii si mai ales anotimpul emotiilor. Atunci cand stii ca incepi un nou an ce o sa fie plin de rasete si oarecum, suparari, certuri intre colegi. Emotia celor mici, care incep clasa I. Eu nu eram asa timida cand am inceput clasa I. Ma duceam la toti in banca si ii intrebam cum ii cheama, iar ei imi raspundeau timid, aproape in soapta.






E frumos ca noi, de acum 8D`ul, suntem impreuna din clasa I. Ne cunoastem intre noi destul de bine avand in vedere ca am stat toti in aceeasi clasa de la etajul 1, 4 ani de zile, dupa aia 2 ani la clasa de langa sala de sport, aceasta fiind la parter. Anul asta am stat la etajul 2 in laboratorul de germana, sper ca si anul care va incepe in toamna tot acolo sa stam, pentru ca acea clasa a fost cea in care ne-am legat prietenii foarte stranse.






S-a mai terminat un an si parca e din ce in ce mai greu.


Eu nu vreau ca anul asta care va incepe sa fie ultimul alaturi de voi.


Pentru ca voi sunteti ca o a 2`a familie.


Va iubesc!


>:D<


duminică, 7 iunie 2009

Nu mai am imaginatie? Vine vacanta.


Cred ca disper. Pe bune, nu mai am imaginatie si habar nu mai am ce sa scriu pe blog. E cumva pana de curent? Probabil...Da` numai la mine in minte. Desi inca nu s-a terminat scoala, aproape toate mediile sunt incheiate si mie numai la scoala ,,imi sta gandul''. Da, da :-j, cum sa nu. Vara asta am sa mor de plictiseala :)). Dar se presupune ca in vara asta ma pun pe citit, de fapt m-am apucat. Astazi de pe la 1 jumate pana pe la vreo 6 am citit, dar parca muream acolo citind, dar altceva nu aveam de facut.Deobicei vara e plictiseala, mai nimic la tv, pe net mori ca nu ai ce vorbi si nici cu cine.






Nu prea ies afara sau daca ies, ies seara pe la vreo 6 sau 7. Vara nu am chef de nimic dar absolut de nimic. Stau aprope numai in casa, nici macar la magazin nu ma duc. Mi-e si aiurea sa ies afara pentru ca dupa aia jumate de cartier se mira cum de am iesit afara si toata lumea ma ia la intrebari. Nici macar nu prea am cu cine iesi, cand eram mica eram o gramada acuma nu mai suntem. Singura cu [virgula] care as putea iesi este o prietena, I. Ea e diferita, ma intelege, eu o inteleg pe ea. Nu ca celelalte fete..mai exact 2 dintre ele care au ajuns vai de capu` lor fetele. :-j



Oricum nu ma intereseaza, dar cand ma gandesc ca, candva eram prietene si cu acele 2 fete. Acum totul s-a dus. Cartierul s-a schimbat si as avea atatea de spus despre el, dar mi-e asa de lene pentru ca in primul rand imaginatia mea a plecat odata cu scoala. Poate o sa-mi revina imaginatia si am sa pot sa imi descriu cartierul prin figuri de stil si o gramada de imagini artistice, auditive, olfactive etc. Dar mai incolo.



Oricum, e greu atunci cand nu stii ce gandesti.

Eu personal, nu stiu uneori.

Dar acum stiu.

Stiu ca momentan nu mai am imaginatie.

Si ca vine vacanta.

sâmbătă, 6 iunie 2009

As vrea...


Ma uitam la baietii de la mine din cartier. Si tot vorbeau de o anumita persoana, ,,baiat de cartier'' care si eu l-am cunoscut si ma intelegeam destul de bine cu el. Ala a fost hot, poate mai este, a ajuns la 'parnaie', acum e plecat din tara. Nu stiu unde a plecat dar nu am mai auzit mai nimic de el. Oare ce face el acum? Habar nu am... Probabil sta la o bere cu vreo 'duduie'.



Ce face un baiat de cartier? Sta intr-o scara, bea, se drogheaza si fumeaza numai joint-uri? Sau e o persoana care are probleme mari acasa si sufera in tacere? Vara trecuta, o prietena de-a mea era cu un baiat care l-am cunoscut si eu intr-un sfarsit, nu era cine stie ce, parea un baiat normal. Golan nu era dupa cum se comporta, dar fata il trada. Vorbeam cu acea prietena a mea si la un moment dat ascultam o melodie de Kheops in care vorbea despre 'un baiat de cartier' si Diana imi zice: Stii ca L. este baiat de cartier? Are o viata grea, nu e un baiat normal. Mi s-a parut absurd ceea ce-mi zice si am lasat-o sa vorbeasca singura despre iubirea ei ce este 'mare baiat de cartier'. Bai omule, nu ma stresa cu povesti despre acest L. ca oricum nu ma intereseaza. Un asa zis baiat de cartier este cunoscut in cartier prin faptele sale nu prin povesti spuse de toti fraierii. Da` pana la urma, ce inseamna sa fii baiat de cartier?



Eu ascult rap, hip-hop. Ascult Nimeni Altu` si Nane in special. Mi se pare ca debea ei stiu ce inseamna viata de cartier. Pentru ca ce spun ei in melodii, e real. Asta e realitatea.



As vrea si eu sa fiu o zi 'baiat de cartier'.

Sa vad si eu ce inseamna sa duci o asemena ~viata~.

Poate totusi e ceva special dar poate nu.

duminică, 31 mai 2009

Lacrimi.



Bai nu stiu. Mi se pare ca am devenit foarte sensibila la capitolul ,,momente tragice``. Azi dimineata, am vazut un film pe HBO, cu 2 oarecum, adolescenti dar mai mult copii, care au devenit foarte apropiati si aveau o imaginatie foarte bogata, acestia transformand o simpla padure intr-un loc magic, cu diferite creaturi din mintea lor. Dar la un moment dat, fata pe nume Leslie moare. Deci am inceput sa plang deodata. Si doar am mai vazut filmul ala odata. Si tot ce a continuat dupa, era din ce in ce mai trist si lacrimile ,,evadau`` din ochii mei si mai tare. Eu nu prea sunt genul care sa planga, dar in ultimul timp, mi se pare ca am devenit mai sensibila [ceea ce nu e bine.]. Dar pana la urma a avut un final fericit filmul.

In legatura cu lacrimile...De ce cand plangi ai o stare de durere in inima si suflet si tot ce tine de armura spirituala se destrama. Sunt oare asa de dureroase aceste lacrimi? Uneori plang numai de la niste amintiri sau o melodie. Inainte de teza la matematica, m-am certat cu un coleg, jicnindu-l spunandu-i ceva legat de caini. Tot in aceeasi seara m-am si impacat dar in noaptea aia am visat ca un spirit, sau ceva, oricum nu era om, mi-a decapitat unul dintre caini [ca am 2] acel caine fiind cel la care tin cel mai mult. Si nu numai ca mi la decapitat, corpul cainelui meu nu mai exista. Erau doar oasele. M-am trezit speriata, plangand. Am plans vreo ora stand in pat dupa care ma duc la mama sa-i spun ce am visat. Bineinteles, ca eu tot plangeam, si am plans asa cam vreo 2 ore pana ce am adormit inapoi, dupa care trezindu-ma sa ma duc la teza. Oricum, m-am gandit ca visul acela a avut legatura cu cearta dintre mine si colegul meu. Dar mi-a fost greu, aveam o durere de nedescris in suflet, iar cand le povesteam la ceilalti ei nu ma intelegeau...faceau glume ce chestia asta.Oricum, nu doresc nimanui sa aiba vreun asemenea cosmar.



Si totusi, lacrimile sunt cele pure.


Fara pic de ura in ele.Poti sa plandi din ura, dar lacrimile nu au ura.


Si problema principala este ca eu am inceput sa plang din aproape orice nimic.


Ceea ce e greu de inteles. [pentru mine]


Si toti vrem sa evadam din suferinta?


sâmbătă, 30 mai 2009

Libertatea sub un semn de ?


Fiecare vrea sa fie liber nu? Cred si eu... Bine, nu sunt toti liberi ca ,,pasarea cerului" dar vrem nu? Unii isi omoara visurile, ajungand in inchisoare, libertatea lor fiind luata pentru cativa ani sau pentru toata viata. E trist... Ei poate au furat sau ce au mai facut ei numai ca sa le poata trimita familiilor lor un ban. E pacat ca unii iau viata altora pentru a le fi mai bine, sau unii doar se distreaza pe chestia asta. De ce unii nu gandesc si le sunt spulberate toate sperantele din cauza unor fapte negandite? Ei nu-si dau seama ca nu numai ei o sa sufere, o sa sufere si familia lui. Cate lacrimi varsa un om caruia ii este inchis o persoana draga? Habar nu ai. Pentru ca e asa de greu sa cresti fara acea persoana, stiind ca trebuie sa-i scrii saptamanal cate o scrisoare, asteptand cu cea mai mare nerabdare sa iti scrie inapoi, sa stii ca e bine.



Probabil e ciudat ca zic asta, dar asta e adevarul. E greu, viata e grea, totul e greu. Si visele sunt grele, vise aruncate la gunoi dupa atata timp in care speri. Totul e o dezamagire. Si parca toti ne-am obisnuit cand vedem la televizor la stiri, ca unul a fost inchis. Altii spun: ,,asa ii trebuie" , altii : ,,uite saracul de el/ea''. Incercati sa va puneti in locul lor si cautati motivele pentru care au facut ceea ce au facut. Nu mai judecati oamenii fara a stii despre ce e vorba pentru ca nu ai nici un drept sa judeci oamenii fara sa ii cunosti.


Si ma uit acum la mine, nu ma uit intr-o oglinda, ma uit asa, cu sufletul. Tastam mai inainte cuvintele fara sa ma gandesc mult, pentru ca stiam ce sa scriu. Ma uitam doar la monitor si totusi ma miram cum de nu greseam vreo litera.



Vreau sa fie toata lumea libera.

Sa nu mai fie corupta de bani.

Sa se termine cu dusmania si tot ce tine de ea.

Sa se termine totul.

vineri, 29 mai 2009

Un imens albastru









Abia astept sa ma duc la mare. Imi place apa. Cand te duci la mare esti fericit? Eu da. La mare sunt implinita sufleteste. Dar tare mult as vrea sa ma duc undeva unde pot intra sa inot in ocean. Imensul albastru, ce inghite mici pete de culoare, dar acele pete nu mor, ele inoata traindu-si viata alaturi de celelalte culori. Acelea sunt pestii si toate creaturile sub acvatice. Acolo totul e pur si ce exista e pacea. Bine, si acolo se vaneaza unul pe altul, dar sunt pesti, nu oameni. Si ei au suflet ca si noi, dar ei nu traiesc cu griji sau alte greutati ce apasa pe umerii unora.




Si abia astept sa pot sa plec la mare. Nu stiu de ce, dar daca ar fi vreun mod in care as vrea sa mor [doamne fereste] ar fi sa mor in mare. Sa ma plimbe valurile apei in intregul glob, sa pot sa ating usor nisipul de la 20 de metrii de deasupra apei, sa poata ca razele de soare sa imi atinga parul umed. Chiar daca nu as simti eu cu adevarat, m-as privi fericita si as zice in sinea mea ca asta mi-am dorit mereu. Dar sper sa pot face asta si cat timp am sa fiu vie :)).



Si totusi, priveste si tu maretia oceanului.


Priveste viata de acolo si compar-o cu a noastra sa vezi ce grea e cea care o traim noi fata de a vietatilor din apa.

Priveste si invata.

Si parca ma enervez.


Ma enervez foarte repede, foarte des. Probabil e un defect al meu, dar unii parca fac anumea sa ma enerveze. Acum 3 minute, a venit varamea, si da volumul tare la tv, acesta fiind dat pe mut. Nu am zis nimic. Pleaca, dar tv-ul tot la acelasi volum. Deci sunt niste chestii care ma scot din sarite, la mine trebuie sa fie simplu, asa cum vreau eu. Cand stau la calculator trebuie sa merga televizorul de aiurea dar pe mut si muzica [winamp] sa se auda incet. La mine trebuie sa fie liniste, nu inteleg de ce unii imi creeaza nervi de aiurea. Si cand ma enervez, toata ziua sunt cu nervii la pamant. Ma cert cred ca zilnic cu cineva, fratemiu ma scoate din pepeni, venind sa se joace la pc-ul meu, nu stiu ce jocuri si cand ii zic sa se dea, tot el face figuri si pana la urma iese un scandal de proportii plus cate un pumn infipt in spate. E aiurea, dar asta sunt eu! Mie trebuie sa-mi accepti tot ce-mi pica pe moment, altfel nu e de bine.


De fiecare data cand trebuie sa merg la cumparaturi [haine, etc] mama vine cu mine. Ma enerveaza la culme pentru ca mie nu-mi place ce-i place dansei. Si tot timpul ma cert in magazine cu ea si pana la urma nu-mi mai cumpar nimic.


Ce cuvinte imi trec acum prin minte... pfaiii, adresate fratelui meu ,,drag'' desigur. Deci sincer, copchilu` ala e un retardat. Nici nu stie sa se imbrace, mai rau ca la tara fratilor! Doamne...
Si parca o vad acus pe mama cum vine si imi zice: ,,de ce ai batut baiatu` a?'' si eu ii arunc cate o privire de aia de te doare capul si ii raspund cu un oarecare dispret si sictir, dupa care ii zic sa ma lase in pace.


Si asa imi iau zilnic nervi, ,,imbatranind" la minte din cauza faptului ca imi distrug neuronii.
Si parca imi enervez tot corpul, nu numai creierul.
Si cam atat.

joi, 28 mai 2009

Copilaria:x


Ma gandeam. Cat de bine era atunci cand nu aveam nici o grija, nici acum nu am cine stie ce griji, dar am crescut, si stresul scolar si stresul creat de parinti imi omoara nervii. Ieri am fost la serbarea scolii [LVA -Iasi] si i-am vazut pe cei mici. Ma uitam la ei si ii zic unui coleg ''Ce pacat ca acum nu isi dau seama cat trebuie sa se pretuiasca unul pe altul". Pana in clasa a 5-a, eu nu aveam treaba cu [virgula] colegii mei, eram pur si simplu colegi [imi spuneam eu in sinea mea], nu eram prieteni sau ceva, doar colegi. Dupa intrarea in gimnaziu, totul a devenit mai clar, mai frumos. Desi tin minte ca eu in clasa a 5-a eram total aiurea. Cand jucam handbal si pierdeam incepeam sa ma enervez, facem crize de nervi si injuram, pe langa asta, mai aplicam si pumnul. Am batut multi colegi de-ai mei, mai mult baieti pentru ca daca dadeam in fete probabil le daramam. Dar ei m-au iertat, acum nu mai sunt asa. Au trecut 3 ani de atunci si acum imi dau seama cate am pierdut in toti acesti ani, certandu-ma cu ei, nemai vrand sa stau cu ei, pentru ca imi transmiteau o stare de ciuda [nu ii mai suportam]. Dar acum e bine:x.



Vorbeam cu varul meu, care in vara implineste 19 ani. Il intrebam daca ii pare bine ca a trecut de 18 ani, e major. El mi-a raspuns ca nu, chiar isi doreste sa mai fie inca copil. Imi spunea: Cand eram mic, eram cel smecher printre copii, imi dadea mamica 10 mii de lei si luam cate 100 de bomboane de toti banii aia. Era asa de bine, acum totul e greu si nu stiu inca ce am sa fac cu viata mea.[...]

Mi s-a facut mila intr-un fel si mi-am dat seama cat de bine imi este mie. Eu inca ma consider un copil si nu vreau sa cred niciodata ca nu mai sunt. Pentru ca sufletul meu stie ca eu sunt inca un copil. Toti imi spun ca eu sunt cea mai copilaroasa din clasa. Poate sunt.



Sunt obsedata de copii mici! Eu de fiecare data cand vad un copil mic, vreau sa-i fac o poza si sa-l intreb cum il cheama. Prietenii mei, de fiecare data cand vad un copil mic si sunt si eu cu ei, imi spun: Auzi, vezi ca ai uitat sa intrebi copilul cum il cheama :)). Imi sunt dragi copii dar bine, nu toti.



Si totusi, vreau din nou sa ma duc la gradinita.

Si vreau sa ma joc cu cei din cartier ascunsa, sau alte jocuri, ca pe vremuri.

Dar au crescut toti, si ne-am despartit...

Ce bine era atunci.

luni, 25 mai 2009

Speranta nu-i decat o dezamagire latenta

Acest motto e luat din cartea de mate, mi s-a parut foarte interesant si poate in unele cazuri adevarat. Oare toata lumea are sperante? Logic...Fiecare om are speranta ca maine-i poate fi mai bine decat ii este. Totusi... este oare asa de greu sa crezi speranta o dezamagire? Uneori chiar este. Doare atunci cand speranta moare? Doare... [si destul de tare]. Unii nu isi pierd niciodata speranta, si tot spera, spera... pana cand mor, si atunci iau si sperantele cu ei.

Cred ca speranta e bine descrisa aici, o ,,dezamagire latenta". Latent e un termen care nu prea este cunoscut [cel care citeste mai bine se documenteaza inainte in caz de nu stie], dar cred ca acest cuvant caracterizeaza bine speranta.

Si totusi..cat as vrea sa nu mai speram degeaba.
Ne-ar fi mai bine.

Viata de adolescent..


Pot spune ca, majoritatea adolescentilor li se pare ca viata nu mai are rost si asa e. Am avut si eu momente de acest gen si poate inca mai am. Parintii sunt intr-un fel principala problema. Ei se dau mari destepti pe langa tine si se cred mai presus. Bine, inteleg si ei au trecut prin ce trecem noi acum si au o oarecare experienta dar ei nu vad ca acum e democratie fratilor! Fiecare face ce vrea cum il taie capul, fumeaza, bea, se drogheaza... E viata lui pana la urma. Bine..am avut si eu momente in care pot spune ca nu gandeam, dar am avut mare noroc de prietenii mei, mai ales de unul dintre ei care mi-a deschis ochii si mi-a oferit ajutorul de care aveam nevoie atunci. Nu era vorba de bani [doamne fereste] sau ceva de genul, era vorba pur si simplu de mine. Dar oricum, acum o saptamana, vorbeam cu acel coleg si imi spune ca a baut o bere. Nu era ceva grav, dar pe mine m-a deranjat si m-am certat putin cu el. Dar ne-am impacat.:)


Varsta de 14 ani este cumva cea mai grea? Ca mie asa mi s-a parut. Oricum, acest an a fost unul super frumos. Nu am sa-l uit niciodata pe acel coleg al meu , cat de fericit era aproape de Craciun, pentru ca o anumita persoana, pe care el o placea l-a luat la dans. Stiam ca acea persoana nu-l place pe colegul meu. Dar de fapt, si ea era tot in aceeasi clasa cu noi. Si dupa cateva zile am aflat ca a dansat cu el numai sa-l faca pe un 'noob' gelos. Mi s-a parut lipsita de minte si bun simt acea persoana, dar sa trecem peste asta.


Eu, practic arte martiale de la 5 ani. Qwan - Ki - Do mai exact. Este un sport nemaipomenit, nu este un sport ca toate celelalte si nu se compara cu celelalte stiluri de arte martiale. In orice caz, eu sunt mai buna la song-dau [lupta] decat la thao-quyen [exercitiu, lupta cu adversari imaginari], si pana anul acesta eram cea mai buna. Deodata am cazut... M-am ridicat inapoi la nivelul la care eram, dar greu... Atunci cand pierdeam, numai eu stiam cat sufeream si cata ciuda aveam in mine. Dar nu a contat, pentru ca anul acesta am avut o mare realizare, am ajuns campioana europeana, ceea ce este un lucru super. Dar oricum, sunt inca adolescent, inca am sa mai am aceste sentimente, nu?


Viata de adolescent este cea in care intampini cele mai multe greutati?
Poate..poate nu. :)

duminică, 24 mai 2009

Lumea reala?

Stateam si priveam pe fereastra cum coboara lumea din autobuz. Persoane de toate varstele. Copii, adolescenti, batrani... Mame cu [virgula] copii in brate. Este atat de aiurea sa mergi cu autobuzul... Spun asta, pentru ca eu merg aproape zilnic. Numai cand vezi pe vreo unul cum se zbiara de aiurea la un tanar, ca de ce sta el pe scaun si nu lasa batranii. Inteleg faptul ca batranii au intr-un fel prioritate la scaune, dar totusi! Si cei tineri pot fi obositi nu? De ce mereu, atunci cand esti tanar trebuie sa ai nervi de otel si un oarecare control la vorbe? Eu, mereu ma abtin sa nu injur pe careva, pentru ca nu este politicos. Dar sa lasam asta...



De fapt, nu lasam. Cand ma intorceam acum un an de la scoala, [avand in vedere ca eu invat dupamiaza, ma intorc seara acasa si toti 'golanii' ies la aer] au urcat in autobuz o 'gasca de aia de jmenari' care saracii, alte cuvinte decat ''bagamias ..." [etc] nu mai stiau. Erau atat de porcosi si nu numai baietii, fetele in ziua de azi sunt si mai si decat ei.





Oricum, sa trecem la un alt aspect, privind activitatea scolara a elevilor. Multi nu isi mai arata interesul fata de scoala dar probabil nici nu il mai au. Am avut un coleg, care era mare rapp-er, numai 'smecherie' pe capul lui. Se credea ditamai baiatu` de cartier [baiii, cu mine nu se pune nimeni ca nu-l tine] asa, era ceva de genu`. Bineinteles ca el era ala care : bai, teme?? ce-s alea? mdaaa... Atitudinea de genul asta ma lasa rece :-j. Si a venit la noi la scoala acum vreo 2 sau 3 saptamani, inainte de teze mai exact. Acum e emo :)) mda, chestia asta nu am sa o uit niciodata. Si zice un coleg: Bai ti s-a ingrosat vocea. Da` ala: De la tigari. VAI mama! Cu acest raspuns super inteligent m-a dat gata. De exemplu, daca eu ma duc mare 'mardoaica' si ma iau de unu, asa de aiurea, ala daca nu ma baga in seama si merge mai departe, ala e mai destept ca mine. In zilele noastre, smecheria nu prea mai tine pentru ca lumea s-a desteptat. Nu mai este ca pe timpul lui Ceausescu.


Si totusi, lumea care exista in ziua de azi este cea reala?
Sau toata lumea se preface incercand sa fie de fapt altcineva.