Ma gandeam. Cat de bine era atunci cand nu aveam nici o grija, nici acum nu am cine stie ce griji, dar am crescut, si stresul scolar si stresul creat de parinti imi omoara nervii. Ieri am fost la serbarea scolii [LVA -Iasi] si i-am vazut pe cei mici. Ma uitam la ei si ii zic unui coleg ''Ce pacat ca acum nu isi dau seama cat trebuie sa se pretuiasca unul pe altul". Pana in clasa a 5-a, eu nu aveam treaba cu [virgula] colegii mei, eram pur si simplu colegi [imi spuneam eu in sinea mea], nu eram prieteni sau ceva, doar colegi. Dupa intrarea in gimnaziu, totul a devenit mai clar, mai frumos. Desi tin minte ca eu in clasa a 5-a eram total aiurea. Cand jucam handbal si pierdeam incepeam sa ma enervez, facem crize de nervi si injuram, pe langa asta, mai aplicam si pumnul. Am batut multi colegi de-ai mei, mai mult baieti pentru ca daca dadeam in fete probabil le daramam. Dar ei m-au iertat, acum nu mai sunt asa. Au trecut 3 ani de atunci si acum imi dau seama cate am pierdut in toti acesti ani, certandu-ma cu ei, nemai vrand sa stau cu ei, pentru ca imi transmiteau o stare de ciuda [nu ii mai suportam]. Dar acum e bine:x.
Vorbeam cu varul meu, care in vara implineste 19 ani. Il intrebam daca ii pare bine ca a trecut de 18 ani, e major. El mi-a raspuns ca nu, chiar isi doreste sa mai fie inca copil. Imi spunea: Cand eram mic, eram cel smecher printre copii, imi dadea mamica 10 mii de lei si luam cate 100 de bomboane de toti banii aia. Era asa de bine, acum totul e greu si nu stiu inca ce am sa fac cu viata mea.[...]
Mi s-a facut mila intr-un fel si mi-am dat seama cat de bine imi este mie. Eu inca ma consider un copil si nu vreau sa cred niciodata ca nu mai sunt. Pentru ca sufletul meu stie ca eu sunt inca un copil. Toti imi spun ca eu sunt cea mai copilaroasa din clasa. Poate sunt.
Sunt obsedata de copii mici! Eu de fiecare data cand vad un copil mic, vreau sa-i fac o poza si sa-l intreb cum il cheama. Prietenii mei, de fiecare data cand vad un copil mic si sunt si eu cu ei, imi spun: Auzi, vezi ca ai uitat sa intrebi copilul cum il cheama :)). Imi sunt dragi copii dar bine, nu toti.
Si totusi, vreau din nou sa ma duc la gradinita.
Si vreau sa ma joc cu cei din cartier ascunsa, sau alte jocuri, ca pe vremuri.
Dar au crescut toti, si ne-am despartit...
Ce bine era atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu