marți, 24 mai 2011

Just gonna`

stand there and hear me cry.

duminică, 8 mai 2011

Obiectiv...sau subiectiv.


Uneori imi doresc sa ma debarasez de tot ce ma tine aici...
Familie, prieteni etc.
Dar, indiferent de cum sunt eu vazuta in ochii altora "cea cu tupeu pervers, aroganta si nepasatoare" nu pot face asta. Uneori imi pare rau ca pun atata suflet in tot ce fac si ceilalti isi bat joc. Si uita.
Mi-am dat seama ca imi lipsesc atat de mult unele persoane care mi-au fost candva prieteni atat de apropiati. Imi lipsesc...
Uneori cred ca nu am ce cauta in lumea asta, in tara asta sau orasul in care stau. Poate ca era mai bine daca ne mutam mai de mult in alta tara si nu cunosteam pe nimeni de aici.
Toti imi reproseaza cate ceva si uneori simt ca o iau razna. Sunt si eu om si nu pot sa fiu mereu pe aceeasi linie de plutire. Asta e, anul asta nu e anul meu, asta e clar. Ma refer din punct de vedere educational. Scoala, da.
Incep sa urasc faptul ca am inceput sa cresc si sa dau de acel inceput de'greu al vietii'. Acum imi pare rau cand imi ziceam ca mama si tata nu se chinuie asa de mult precum zic.
Ma uit acum la mine, cum nu-mi mai ajung banii de buzunar si totusi ai mei imi dau destul, altii nu au nici un sfert din cat imi dau ai mei, zilnic. Totul a devenit asa de aiurea, uneori ma cuprinde o scarba de tot ce e in jurul meu si simt ca vreau sa mor.
M-am saturat de certuri. Sincer, nu m-am gandit ca din moment ce ai prieten, vin si certurile la care eu incep sa nu mai rezist si 'imi bag pula in tot' , cum ar veni.
Ma strofoc degeaba sa inteleg lumea, pentru ca ei nu ma inteleg pe mine asa ca e tot aia.
Mai bine renunt...la tot. Pentru ca am luptat si lupt pentru nimic. Pentru ca oricum nimic nu conteaza pentru nimeni.
Da, in acest moment ma simt singura din toate punctele de vedere.