marți, 30 noiembrie 2010

Stiu eu.


Mi s-a spus ca iubesc copilaros, dar nu sunt de acord. Copiii iubesc intens, cu cea mai onesta pasiune posibila, nu una impusa de vreo norma de intimitate a cuplurilor. Eu iubesc mai mult ca un om batran, pentru care dragostea nu inseamna pasiune, ci multumire interioara. Eu iubesc... pasnic.
As vrea sa plang, daca lacrimile n-ar fi atat de sarate. As vrea sa plang fericirea care-mi ninge azi sufletul...sunt sigura ca am sa-i duc dorul.
Am sa duc dorul tau, daca nu ai sa mai fii langa mine. Am sa duc dorul ochilor tai, zambetelor tale si a gesturilor tandre ce mi le oferi zilnic, de fiecare data cand ma vezi.
Uneori am impresia ca relatia noastra va dura o viata intreaga. Dar nu stiu, probabil e doar o impresie... Dragostea e o pedeapsa. Suntem sanctionati pentru ca nu am stiut sa ramanem singuri.
Spun asta pentru ca avem momentele noastre aiurite... Stii prea bine ca urasc sa ma cert cu tine. Sa nu crezi ca ma simt "sanctionata". Nu, nu ma simt.
Si ca de obicei totul a fost intamplator, multe coincidente, care tot intamplator le-am dezvaluit unul altuia, ne-au apropiat atat de mult incat iti simt lipsa chiar si in cele 10 minute in care nu vorbim, oare sa fie ceva tot intamplator sau o legatura stransa care va dura mult intre noi.
Nu stiu cum, dar cateodata esti atat de dulce. Asa de dulce incat imi darami zidul inimii cu niste cuvinte frumoase, care spuse din gura altuia nu au niciun sens, le faci atat de grandioase, pui atat de multa culoare vorbelor, alegi niste culori calde care imi imbie sufletul de mult parasit, realizezi un joc al culorilor, al contrastelor dintre umbre si lumini cu multa blandete si maiestrie, de iti ia ochii!
Dar, totusi simt ca esti departe. Vreau sa ma apropii, vreau sa alerg nebuneste dupa iubirea pe care o ai de oferit, asa ca ignor faptul ca sunt in sosete, imi var inima intr-un buzunar, telefonul in celelalt si o iau la goana dupa iubire, cu cat sunt mai aproape cu atat buzunarul imi tresare mai tare din cauza batailor inimii. Sunt aproape, foarte aproape, din buzunar imi ies cheaguri de sange care cad in urma mea lasand nuante de rosu pe zapada, nuante care fac un contrast uluitor pe urmele mele grabite. Cu multa oboseala, ce imi curge prin venele-mi degerate de placere, ajung fata in fata cu iubirea, m-ai atins o data si un fior arzator, foarte arzator care mi-a dat o durere placuta, s-a extins in tot corpul, m-am blocat! Doar un suflu tremurat care iesea din gura-mi jumate deschisa iti arata ca mai sunt in viata.
Tu imi esti alinarea zilnica...

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Atunci.


Atunci cand plecai, ramanea doar fum si acel parfum dulce pe care-l adoram. Imi ramanea in minte privirea ta si stiu sigur ca si tu o tii minte pe a mea.
In amintirile tale, eu sunt o farama de soare ce mereu te facea sa zambesti. Intradevar, nu ai cine stie ce amintiri cu mine, ai doar clipe ce probabil nu le vei uita vreodata.
Nu stiu, nimeni nu e perfect. Nu mai pot sa ma las 'luata' de abisul sufletului meu, incerc sa gandesc atat de lucid... Visatorul din mine a fost intemnitat. Deseori evadeaza iar eu il prind si il intemnitez inapoi. Si plange sufletul in mine pentru ca nu il las sa fie colorat.
Il nenorocesc cu un negru atat de inchis si un gri mat. Ii sopteste subconstientului sa-mi spuna ca ma uraste ca nu-l las sa traiasca. Si ma simt atat de prost...
Din nou..
Uita-te din nou in ochii mei si spune-mi cat de draga iti sunt. Spune-mi ca nu m-ai lasa pentru nimic in lume, lasa-ma sa sper si sa visez putin, chiar daca totul e o minciuna. Lasa-ma sa traiesc in minciuna pe care o ador atat de mult si la care nu as renunta niciodata.
Lasa-ma sa aud cum in mintea mea suna un cantec atat de frumos, un cantec ce va tine toata viata in coltul meu de speranta.
Imi lipsesti atat de mult...chiar daca te vad zilnic. Cred ca numai o data ti-am spus ca imi e dor de tine. Sa stii ca imi e tot timpul.
Si mereu te vreau inapoi.
Si sa stii ca nimeni nu cred ca ar intelege ca tu esti tot ce am.
Prea dramatic poate, stiu. Vreau ca totul sa se impleteasca si sa iasa ceva frumos. O poveste ce nimeni nu mi-o poate lua.
Te vreau pe tine.
Iubesc gesturile tale...Atunci cand imi dai parul la o parte, ma privesti si ma saruti pe frunte ma simt ca un copil atat de mic si parca tu imi esti ingerul pazitor. Si ai atata grija de mine...
Nu vreau sa-mi pierd zambetul atunci cand te vad, vreau sa te intampin mereu cu acelasi chip sugrumat de bucurie atunci cand te am in fata.
Tot timpul.
Sa nu existe un "atunci".