marți, 28 iulie 2009

Greu..


Am o stare asa nasoala, mereu imi e somn, nu am chef sa mananc sau sa fac altceva..eu as sta toata ziua in pat si as dormi sau m-as uita pe pereti, da` nimic altceva. Vreau sa plec dracului din lumea asta. Mi-e asa de dor de tata... pe bune, momentan imi vine sa plang, de fapt chiar plang. Abia astept sa vina acasa, sa am cu cine sta. Am si acum cu cine sta, dar sa simt ca totusi cineva e mandru de mine si nu ar lasa pe nimeni sa-mi faca rau. Nu am sa uit niciodata cand m-a invatat sa merg pe bicicleta, nici atunci cand am luat prima medalie... desi era locul 2, nu conta, aveam numai 9 ani... era mandru de fiica lui. Toate rudele imi povestesc de tata, cum se comporta cand eram mica, cum avea grija de mine si statea cu noptile treaz ca sa ma faca sa nu mai plang. Nu stiu ce as face daca nu ar fi parintii mei.



E atat de greu... Absolut tot. Si sa respiri e greu. Uneori am impresia ca nici nu respir, parca uit... Nu stiu ce-i cu mine, am o durere in suflet, parca lumea mea se sparge in doua. Am invatat sa traiesc fara sa-mi pese, desi uneori e greu sa nu-ti pese... trebuie sa fii prea nesimtit ca sa nu poata sa-ti pese. Eu sunt nesimtita, unii chiar m-au facut nesimtita, dar ce-mi pasa mie? Sa le fie de bine... bine ca ei nu sunt nesimtiti.



whateva`...

Viata e grea, ce dracu`?

marți, 21 iulie 2009

Lasa-ma.


Lasa-ma te rog, sa visez.

Lasa-ma sa visez ca am nevoie.

Lasa-ma sa visez ca am nevoie de speranta.

Lasa-ma te rog, sa-mi traiesc viata asa cum vreau eu.

Lasa-ma sa invat singura din greselile mele.

Lasa-ma sa iti explic cum e sa traiesti o viata ca a mea.

Lasa-ma sa-ti arat cat de copil sunt eu in suflet.

Lasa-ma sa-ti arat cat tin eu la tine.

Lasa-ma sa-ti arat cat de tare m-am saturat de zilele banale de vara.

Lasa-ma sa citesc ce vreau.

Lasa-ma sa sper cat vreau eu.

Lasa-ma sa-mi cer iertare.

Lasa-ma sa te iert.

Lasa-ma sa-mi fac curaj cand intru in competitie.

Lasa-ma sa plang atunci cand vreau.

Lasa-ma sa fumez cand vreau.

Lasa-ma sa beau cand vreau.

Lasa-ma sa ma gandesc la greselile mele.

Lasa-ma sa-mi scriu sentimentele pe acest blog.

Lasa-ma sa visez fara sa ma critici.

Lasa-ma sa iubesc.

Lasa-ma sa-mi fie mila de ei.

Lasa-ma sa plang.

Lasa-ma sa ascult muzica.

Lasa-ma te rog, SA TRAIESC.

Lasa-ma cum vreau eu, numai nu ma lasa singura.

Cine sunt eu?

Cine? Habar nu am... pe bune, uneori ma uit in oglinda si ma intreb in gand: Bai, cine esti? Unde e copilul acela cu ochii negrii din poza in care aveam 2 ani? Vreau inapoi... Vreau sa merg iar la gradinita, vreau sa nu mai am ditamai stresu` pe cap din cauza atator teste la scoala, si note proaste, etc. Vreau la gradinita pentru ca pe atunci nu ma certam cu nimeni, sau era doar o mica disputa de la creioanele colorate sau de la casuta de lemn si cutiuta cu nisip, dar ce conta? dupa aia ne jucam toti de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Cat de bine era atunci.

Cred ca vremurile de atunci ma afecteaza, pentru ca mereu imi doresc sa fiu din nou copil. Urasc perioada prin care trec, sau am trecut ca nici eu nu stiu exact. Atatia nervi, vorbe spuse fara sa gandesti, certuri, momente in care ai impresia ca viata nu mai are nici un rost. E greu...

Acum 2 zile, ma uitam in albume, si vedeam pozele de la gradinita, apoi o jumatate de zi am innebunit-o pe mama spunandui: Vreau la gradi! Vreau la gradi! dar mama, raspunzandu-mi fara bagare de seama: Dute, ce mai astepti?. Am sa ma duc...:)

Timpul e totul... Timpul e ucigasul perfect. El omoara tot... absolut tot.

Si totusi, inca habar nu am cine sunt.

duminică, 12 iulie 2009

Nu inteleg.


Dupa cum stiti toti, a murit Michael Jackson... ce sa spun, condoleante si tot tacamul. Dar ce e enervant este ca dupa moartea acestuia, toata lumea a inceput sa asculte MJ. Ati uitat cand spuneati despre el ca e nu stiu cum, legat de orientarea lui sexuala si ce dracu mai ziceati voi. Eu ascult MJ de mai mult timp si am ascultat dupa ce am vazut ca Hoan su [instructorul meu de arte martiale] asculta. Atunci eram in drum spre Zalau, la o competitie. Am ascultat o melodie, doua si dupa acestea am inceput sa ascult MJ. E adevarat totusi, ca dupa moartea lui mi s-a facut dor sa ascult melodiile lui. Dar ma rog...


Un fost coleg de-al meu, care e un... nu stiu ce-i exact dar e un retardat, asta e sigur. El era rapp-er, c-walker, dintr-o data o renuntat la aceste 2 pasiuni si era emo si dupa asta rock-er. Dupa ce afla tot poporul ca MJ a murit, s-a apucat si omu` asta sa asculte MJ, scriind la status : ,,MJ jur ca tu esti preferatul meu''. Eu nu inteleg astfel de oameni...

Oricum, tot ce-am scris acum am scris ascultand melodia ,,You are not alone'' .
Si bineinteles, ca m-a ajutat nespus de mult vremea de afara. Ploua, e racoare, ceea ce ma calmeaza, chiar daca acum vreo ora m-am certat in ultimul hal cu fratemiu plus ca ne-am si batut si injurat. Ca de obicei...

sâmbătă, 11 iulie 2009

Sunt doar niste ganduri.


Nu stiu de ce, dar atunci cand ploua ma simt implinita. Ador atmosfera de dupa ploaie, probabil din aceasta cauza, toamna este si anotimpul meu preferat. Inca e vara... suntem abia in iulie si eu mor in casa, abia astept sa plec. Ideea e ca nu ma plictisesc ceea ce e o minune. In tot acest timp am citit si incep sa cred ca imaginatia acestor prozatori este una speciala. Nu oricine poate scrie o carte, dar totusi sunt destul de multi care au scris si inca sunt si in zilele noastre. Trebuie sa ai imaginatie. Fiecare are imaginatie dar unii o au intr-o doza mare iar altii in alta mai mica. E pacat totusi ca unii au o imaginatie rar intalnita si habar nu au cum sa o foloseasca, dar sa trecem peste acest subiect.



Nu imi place vara. E mult prea cald, nu suport asemenea caldura. Nu stiu de ce, parca vara oamenii sunt batuti in cap. Inteleg ca e caldura mare si va mai bate si soarele in cap, dar totusi, fratilor reveniti-va! De ce vara oamenii se indragostesc? pe bune, majoritatea amicilor mei imi povestesc de faptul ca le place de cutare, ca nu mai stiu eu ce, povesti de dragoste, maimutareli, pupaturi si tot tacamul. Cand ma gandesc ca totusi sunt si eu om si eram cat pe ce sa trec din nou prin aceeasi faza prin care unii trec deja si sunt inaintati in astfel de situatii. Nu vreau sa am o relatie cu nimeni, nu vreau pentru ca probabil mi-e si frica sa nu sufar dupa aia. Nu vreau sa iubesc degeaba, sa fie doar o iubire de vara. Urasc astfel de ,,povesti''.



Stau acum, si mananc o nectarina. Ador genul asta de fructe, numai sa fie tari, altfel nu mananc.

Fructele de ~vara~ sunt cele mai bune. Totusi vara are si o latura buna, logic... ca orice anotimp. As fi vrut totusi sa nu fie atat de aiurea. Este anapoda. Daca ploua, este racoare numai pentru cateva ore, dupa aia vine o caldura si mai rea decat cea care era inainte. Ma rog...



Am observat ca unii prieteni is falsi. Nu ma refer la nimeni din scoala, sa le fie clar celor care citesc, ma refer la altii care mi-au aratat ca sunt niste oameni de nimic. Oricum, cu voi sau fara voi in viata mea, e tot una. Nu am nevoie de astfel de retardati. Au uitat cine au fost, cum se radea de ei si cum altii le ,,luau'' apararea, batandu-si si mai tare joc de ei. Oricum, sa-i ia dracu pe sclavii astia de oameni.



Nici nu stiu ce titlu sa pun la acest comentariu.

Am vorbit despre multe aici si nu stiu ce s-ar potrivi mai bine.