Lucruri simple

Era iarna. Zilele erau scurte, treceau repede. Noptile erau lungi, treceau greu. Atmosfera era monotona, fara culoare.

Ea statea si se uita pe fereastra. Admira peisajul, ii placea. O chema Miruna. Era o fata palida, cu parul negru si ochii de un albastru arctic. Se gandea... Gandurile ii zburau departe. Oare cum ar fi sa salveze toti fulgii de zapada? Cum sa-i pastreze fara sa se topeasca. Isi imagina...

Era pe un nor, canta alaturi de vant si balerinele albe ce dansau cu ea, cu vantul, cu tot ce era in cer. Toti o rugau sa ii salveze, sa fie ea eroul ce le implineste visul de trai o vesnicie, nu doar cat tine iarna. Ei ii era mila de ei, vroia sa-i salveze, dar nu stia cum. Avea doar zece ani, nu avea destula putere si nici un fel de ajutor. Dar avea imaginatie. Imaginatia era arsenalul ei, era sursa ei de putere.

Toti fulgii de nea cadeau in cufarul ei magic, alaturi de papusile ei. Toti dansau in acel cufar, toti fulgii de nea. Nu stia daca era bine sau rau, dar stia ca era ceva special. Ea era regina fulgilor de nea, era eroul lor.

Dar intr-un sfarsit, lumea ei a disparut. Imaginatia i-a pus capat, dar in inima ei inca traieste amintirea acestei intamplari.

[compunere la romana, facuta in clasa, in 10 minute.]