duminică, 20 septembrie 2009

Ratiune. Nema ratiune uneori.

Am incercat sa inteleg capacitatea oamenilor de a cere iertare. Cred ca fiecare stie cat e de greu, cat curaj trebuie sa-ti faci, cum sa-ti alegi cuvintele si acel sentiment dupa ce iti ceri iertare. Te simti ca un fraier dupa aia. Anul trecut am avut o tema la civica, ceva cu violenta. O colega a facut niste 'fluturasi' pe care era scris un text care m-a impresionat intr-un fel, am pastrat un fluturas din ala, am sa va scriu ce e scris pe el: ,,Este foarte usor sa fi neindupecat si sa nu ierti. Dar este foarte greu sa spui iarta-ma. Oamenii au ratiune. Pot fi diferiti in multe feluri. Dar unii de ce oare nu pot tolera acest lucru? Sa consideram acea persoana diferita anormala. Mai gandeste-te...'' Mereu e vorba de gandire. De ce? niciodata nu m-am gandit ca uneori ierti pentru ca trebuie, nu pentru ca vrei tu. Nu m-am gandit pana de curand, ca mi-am dat seama de un lucru. Ca ceva sa fie 'perfect' trebuie sa faci sacrificii. Desi uneori imi doresc acea perfectiune, nu tot timpul trebuie sa iti si placa. Uneori detest complet ceea ce se intampla in jurul meu. Detest oamenii care mi se cred superiori. Imi pare rau sa va dezamagesc, nu imi sunteti cu nimic superiori.

Dar cand te uiti in ochii cuiva, tu ce simti? Depinde de persoana. Uneori simt admiratie, alteori simt o indiferenta totala. Noi suntem fiinte cu prea multe sentimente. Urasc faptul ca oricand, de la fericire, poti cadea in depresie. E naspa. Eh, nu mai stiu, nu mai am starea potrivita ca sa continui. M-am amuzat de o chestie si nu mai pot continua. :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu