In sfarsit a venit toamna. Doamne, ador anotimpul asta dar nu stiu de ce. Ma linisteste, desi odata cu venirea acestui anotimp vine si melancolia intr-un fel, pentru ca toti incep serviciul, facultatea, scoala. Realizezi ca iar incepe stresul, iar ore intregi de gandire profunda, concentrare si etc etc. Am observat ca toate melodiile 'triste' is facute in timpul acestui anotimp, dar de ce? pentru ca acum moare natura cica, sau ce? Oricum eu ador toamna, e un anotimp superb. Toamna, lumea e mai linistita, mai tacuta, e mai bine asa. Mie nu-mi place sa comunic prea mult. Cand simt ca exagerez cu vorbitul cu o anumita persoana fac o pauza, putin mai lunga decat trebuie. Urasc cand cineva exagereaza ,,indragindu-ma'' prea mult. Eh.
Totusi, e putin greu sa vezi ca toata lumea e trista. Toamna imi aminteste de toti si de toate, mai ales de tata... cand stiu ca mereu pleaca si vine abia de Craciun. Observ ca stau mult si ma gandesc la acest articol, habar nu am cum sa scriu si ce anume sa scriu, desi inainte da a-l incepe stiam tot ce vroiam sa scriu.
Nu stiu de ce evit subiectul ,,love''. Bleax, nu suport sa zic in romana:)), mai exact iubire. Cand e toamna, toata lumea isi aminteste de ex-ul. Si isi da seama cat de dor ii e de persoana respectiva si cat de mult a iubit-o si bla bla, prea multe tampenii. Fieare isi spune ,, nu bai, mi-a trecut, sunt sigur/a; stiu ca nu mai simt nimic pentru el/ea'' chiar daca spui ca nu te doare, de fapt te doare. Mda, eu nu am experienta, zic asta din experienta altora, din ce mi-au povestit ei. Whatevaa` :-j.
Deci, totul e simplu toamna. E simplu ca si ploaia.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu