Abia astept sa ma duc la mare. Imi place apa. Cand te duci la mare esti fericit? Eu da. La mare sunt implinita sufleteste. Dar tare mult as vrea sa ma duc undeva unde pot intra sa inot in ocean. Imensul albastru, ce inghite mici pete de culoare, dar acele pete nu mor, ele inoata traindu-si viata alaturi de celelalte culori. Acelea sunt pestii si toate creaturile sub acvatice. Acolo totul e pur si ce exista e pacea. Bine, si acolo se vaneaza unul pe altul, dar sunt pesti, nu oameni. Si ei au suflet ca si noi, dar ei nu traiesc cu griji sau alte greutati ce apasa pe umerii unora.
Si abia astept sa pot sa plec la mare. Nu stiu de ce, dar daca ar fi vreun mod in care as vrea sa mor [doamne fereste] ar fi sa mor in mare. Sa ma plimbe valurile apei in intregul glob, sa pot sa ating usor nisipul de la 20 de metrii de deasupra apei, sa poata ca razele de soare sa imi atinga parul umed. Chiar daca nu as simti eu cu adevarat, m-as privi fericita si as zice in sinea mea ca asta mi-am dorit mereu. Dar sper sa pot face asta si cat timp am sa fiu vie :)).
Si totusi, priveste si tu maretia oceanului.
Priveste viata de acolo si compar-o cu a noastra sa vezi ce grea e cea care o traim noi fata de a vietatilor din apa.
Priveste si invata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu