vineri, 18 decembrie 2009

Amintire de drum...


Oare atunci cand realizezi ca ai gresit, sufletul plange? Nu stiu... o colega de-a mea mi-a dat o idee pentru un articol. Am mentionat-o intr-un articol si acuma mi-a spus parerea ei in legatura cu acea intamplare. Mi-a spus pe mess si parca ii auzeam regretul disperand in ea. In sufletul ei... Ii parea asa de rau...

,, aproape in fiecare seara ma gandesc cum ar fi fost daca atunci m`as fi comportat altfel.. si acuma nu spun doar ca sa fie spus, e chiar adevarat... adica, daca gandeam cu mai multa maturitate, ar fi fost altfel dupa toate alea, toata lumea si`a schimbat parerea despre mine in rau''
,,da...oricum, nu pot sa fac nimic ca sa ma ierte pentru toate... degeaba ii zic eu ca`mi pare rau.. mereu amintirea aia o sa ramana... oricum... ce`a fost a fost.''

Desi e greu, o sa treaca... stiu cum e sa regreti... regret in fiecare zi unele lucruri. Si cu asta realizez ca si eu sunt o distrusa pentru ca am momente cand traiesc in trecut... Nu ma pot gandi doar la viitor si sa cred ca doar asta e important. Amintirile sunt cheia catre o pace sufleteasca... Amintirea primei jucarii, amintirea copilariei, amintirea momentelor amuzante. Pe drumuri lungi si vechi, batatorite... iti umbla inima in cautarea amintirilor uitate de tine, nu si de subconstient. Sunt visatoare...oricine trebuie sa fie. Si da... ,,Nebuni sunt, Doamne, visatorii!''.
Fiecare are o doza de nebunie. :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu