duminică, 20 septembrie 2009

Visele.


Orice om are vise. Absolut oricine. Dar atunci cand aripile se frang, orice vis ramane o imagine imposibil de transformat in realitate. Realitatea e alta, visele sunt doar niste fasii din rai. Raiul e rai, realitatea e realitate. Uneori, cuvintele sunt prea sarace ca sa poti descrie un vis. Poti sa-l povestesti, da` nu sa-l descrii. Nu ai cum sa descrii sentimentele ce le simti atunci cand visezi. E prea greu.


Ma intreb, oare sufletul ne dicteaza visele? Dar sufletul nu are varsta. El e incontinuu plin de fericire, chiar daca uneori simti ca te doare, el niciodata nu imbatraneste. Pe tine te lasa sa faci ce vrei, el traieste cum vrea, ghidandu-te pe tine cum vrea el, cum e mai bine. Dar uneori nu il ascultam, si nici visele dictate de el nu vrem uneori sa le visam.


Surprizele vietii nu sunt intotdeauna frumoase. Sa te astepti la orice in viata, la absolut orice, si de la oricine. Un vis frumos, care e devenit realitate, nu tine pentru totdeauna. Tine pentru o perioada, dupa aia se destrama. Nu e trist cand se intampla asta? Eu zic ca da. Dar poate unele vise trebuie sa se destrame, ca asa vrea sufletul...

Un comentariu: