Pot spune ca, majoritatea adolescentilor li se pare ca viata nu mai are rost si asa e. Am avut si eu momente de acest gen si poate inca mai am. Parintii sunt intr-un fel principala problema. Ei se dau mari destepti pe langa tine si se cred mai presus. Bine, inteleg si ei au trecut prin ce trecem noi acum si au o oarecare experienta dar ei nu vad ca acum e democratie fratilor! Fiecare face ce vrea cum il taie capul, fumeaza, bea, se drogheaza... E viata lui pana la urma. Bine..am avut si eu momente in care pot spune ca nu gandeam, dar am avut mare noroc de prietenii mei, mai ales de unul dintre ei care mi-a deschis ochii si mi-a oferit ajutorul de care aveam nevoie atunci. Nu era vorba de bani [doamne fereste] sau ceva de genul, era vorba pur si simplu de mine. Dar oricum, acum o saptamana, vorbeam cu acel coleg si imi spune ca a baut o bere. Nu era ceva grav, dar pe mine m-a deranjat si m-am certat putin cu el. Dar ne-am impacat.:)
Varsta de 14 ani este cumva cea mai grea? Ca mie asa mi s-a parut. Oricum, acest an a fost unul super frumos. Nu am sa-l uit niciodata pe acel coleg al meu , cat de fericit era aproape de Craciun, pentru ca o anumita persoana, pe care el o placea l-a luat la dans. Stiam ca acea persoana nu-l place pe colegul meu. Dar de fapt, si ea era tot in aceeasi clasa cu noi. Si dupa cateva zile am aflat ca a dansat cu el numai sa-l faca pe un 'noob' gelos. Mi s-a parut lipsita de minte si bun simt acea persoana, dar sa trecem peste asta.
Eu, practic arte martiale de la 5 ani. Qwan - Ki - Do mai exact. Este un sport nemaipomenit, nu este un sport ca toate celelalte si nu se compara cu celelalte stiluri de arte martiale. In orice caz, eu sunt mai buna la song-dau [lupta] decat la thao-quyen [exercitiu, lupta cu adversari imaginari], si pana anul acesta eram cea mai buna. Deodata am cazut... M-am ridicat inapoi la nivelul la care eram, dar greu... Atunci cand pierdeam, numai eu stiam cat sufeream si cata ciuda aveam in mine. Dar nu a contat, pentru ca anul acesta am avut o mare realizare, am ajuns campioana europeana, ceea ce este un lucru super. Dar oricum, sunt inca adolescent, inca am sa mai am aceste sentimente, nu?
Viata de adolescent este cea in care intampini cele mai multe greutati?
Poate..poate nu. :)
Varsta de 14 ani este cumva cea mai grea? Ca mie asa mi s-a parut. Oricum, acest an a fost unul super frumos. Nu am sa-l uit niciodata pe acel coleg al meu , cat de fericit era aproape de Craciun, pentru ca o anumita persoana, pe care el o placea l-a luat la dans. Stiam ca acea persoana nu-l place pe colegul meu. Dar de fapt, si ea era tot in aceeasi clasa cu noi. Si dupa cateva zile am aflat ca a dansat cu el numai sa-l faca pe un 'noob' gelos. Mi s-a parut lipsita de minte si bun simt acea persoana, dar sa trecem peste asta.
Eu, practic arte martiale de la 5 ani. Qwan - Ki - Do mai exact. Este un sport nemaipomenit, nu este un sport ca toate celelalte si nu se compara cu celelalte stiluri de arte martiale. In orice caz, eu sunt mai buna la song-dau [lupta] decat la thao-quyen [exercitiu, lupta cu adversari imaginari], si pana anul acesta eram cea mai buna. Deodata am cazut... M-am ridicat inapoi la nivelul la care eram, dar greu... Atunci cand pierdeam, numai eu stiam cat sufeream si cata ciuda aveam in mine. Dar nu a contat, pentru ca anul acesta am avut o mare realizare, am ajuns campioana europeana, ceea ce este un lucru super. Dar oricum, sunt inca adolescent, inca am sa mai am aceste sentimente, nu?
Viata de adolescent este cea in care intampini cele mai multe greutati?
Poate..poate nu. :)
Mai am câteva zile şi primesc de la viaţă al 14-lea an. Într-un fel mă bucur. Dar când văd ce am realizat până acum, mă întristez şi mă descurajez şi mai mult. Nu am realizat nimic de care să mă bucur. Nu aş putea să spun că am reuşit să îmi trăiesc viaţa.
RăspundețiȘtergereTrăiesc cu acelaşi coşmar şi frică. Frica de viitor. Gândurile mă duc prea departe. Nu mă lasă să savurez clipa, mă fac prea conştientă.
Pentru asta pierd şi am pierdut mult.
Singurul lucru care se trezeşte în mine acum e o dorinţă: să dispar, să nu mai exist.
După cum ai scris: "Varsta de 14 ani este cumva cea mai grea? Ca mie asa mi s-a parut." Poate nu ţi s-a părut. Însă eu nu dau vina pe vârstă. Eu dau vina pe mine sau pe viaţă.