luni, 30 august 2010

Parca e despre noi.

Aveai tu o şcenă în care mă`njurai şi eu râdeam , îmi spunea`i că dacă nu mă potolesc m`arunci pe geam .

duminică, 29 august 2010

Te-ai intors.


Si ma bucur. De fiecare data cand te vad imi apare un zambet larg pe fata. Pe zi ce trece imi esti mai drag si sper sa te indragesc atat de mult incat sa iti pot spune 'te iubesc' intr-o buna zi. Probabil atunci am sa stiu cu adevarat ce inseamna sa privesti persoana iubita si sa iti dai seama cat e de frumoasa viata.
As vrea sa stiu cum ma vezi tu.
Uneori am atata speranta in care cred si vreau sa fie bine. Uneori cerul imi cade, pentru ca niste simple vorbe poate sa te faca sa te simti atat de prost... si nici macar nu ai vrut sa se intample asta. As vrea, ca doi visatori ca noi sa isi poata folosi dorintele atunci cand vrem si mereu sa se indeplineasca.
Ciudata fire, stiu. Nu stiu de ce scriu astea, nu stiu dar ador sa imi reamintesc orice moment petrecut cu tine. Cand stiu ca mereu radem, mereu suntem fericiti. Sau na...eu cel putin, sunt. Atunci stiu ca exista o pace sufleteasca. Si incepe sa fie prezenta mai tot timpul in atmosfera iluziei mele.
Putem pretinde ca toata lumea e a noastra, pentru ca suntem liberi sa visam. Si cum ai spus tu, daca nu visam cum ne asteptam ca ceva sa se indeplineasca?
Atunci cand ai plecat nu te-ai uitat inapoi, pentru ca nu era un "adio" ci "pe curand".
Am avut parte de toate, dar uite, acum e totul bine. Sper sa fie mult timp de acum inainte asa de bine.

miercuri, 25 august 2010

Daca m-as pune in locul tau?

Sau tu in locul meu. Nu stiu ce zic aici. As vrea sa imi dau seama cum sunt vazuta in ochii tai.

vineri, 20 august 2010

Nu inteleg nimic.


Nu inteleg de ce avem sentimente. Pe bune... rareori ai sentimentul de bucurie sau cel putin, eu nu am parte de el asa de des.
Urasc sentimentul de regret, de suparare. Desi mai mereu e prezent la mine. Incepe sa ma termine.
Nu stiu cum de altii reusesc sa fie atat de multumiti de sine, cum de reusesc sa-si pastreze acel zambet pe buze. Cum de reusesc sa treaca peste ceva atat de repede si fara nici o problema. Ii invidiez sincer.
Inima-mi viseaza... eu nu-i dau visele si sperantele care mi le cere. Desi e ciudat, uneori imi place ca sunt o fire atat de complicata. Ma face sa cred ca sunt unica, asa cum este orice om de fapt, dar la naiba...unii seamana atat de mult.
Nu vreau sa ma multumesc si regret. Sunt prea incapatanata si o sa am multe de pierdut din cauza asta. Stiu sigur...
Oricum nu-i inteleg pe altii, nu inteleg ce se intampla in jurul meu. Nu inteleg nimic.

marți, 17 august 2010

Eu suport consecintele.


Intotdeauna a fost asa. Indiferent de ce fac, bine sau rau, eu suport nu tu. Eu suport pentru ca am fost invatata cu suferinta aceea subita care nu o observa nimeni. Am trecut peste tot ce m-a pus la pamant si m-am ridicat inapoi. Am sa ma ridic si de data asta. Ai sa vezi ca si tu ai sa faci la fel.
Mi-ai spus ca e degeaba cu mine, ca numai eu ma inteleg. Sunt chiar asa de greu de inteles? Nu am vrut sa te ranesc. Nu am facut asta.
Oricum tie nu-ti pasa. Mi-a fost frica sa nu mai patesc o data ce-am patit. Tot incerc sa fug de asta. Nu stiu daca am sa scap vreodata. Nu stiu daca am sa pot.
Eu am suportat tot. Eu mi-am distrus nervii, nu tu. Eu.
Baga-mi-as.

Amalgam de sentimente III.

Se obisnuise. Plecase, iar Cris incepea sa devina indiferenta. Aici clar se potriveste zicala ,,timpul le vindeca pe toate''. I s-au vindecat ranile ce i le-a provocat. A trecut peste. Chiar nu-i mai pasa, isi traia viata cum dorea ea si era mandra. Stia ca ii e bine, pentru ca il uitase.
Intradevar, avea luni intregi cand nu se gandea la el, pentru ca nu o mai interesa, dar uneori isi amintea si se gandea cate o zi intreaga la Daniel.
A doua zi uita iar. Si asa a dus-o vreo 5 ani de zile.
In tot acest timp, ea a mai avut un prieten cu, care a fost impreuna 2 ani de zile. Acesta i-a ucis sentimentele. L-a urat atat de mult incat lumea i se distrugea incet.
Se droga si in urmatorul minut o nenorocea in bataie. Nu putea scapa de el pentru ca o urmarea. Tot timpul era cu ochii pe ea, o interoga si o termina psihic. O durea capul zi de zi. Plangea si il injura pe Dumnezeu ca ducea o asemenea viata.
Dupa 2 ani, lumea asta a ei s-a prabusit. Acea fiinta, a fost ucisa de bautura si droguri. Ca a ajuns la dezintoxicare nu i-a folosit cu nimic. A murit iar ea a fost eliberata.
I-a multumit lui Dumnezeu si 3 ani de acum in colo i-a petrecut singura. Doar ea, cartile si tigarile.

luni, 16 august 2010

S-a dus.


Ai fost primul suflet ce l-am iubit atat de mult incat eram in stare sa-mi dau viata pentru tine. Ai fost primul lucru care stiam ca ma va apara. Ai fost cainele meu cel mai drag. Ai fost al meu...acum esti al cerului. Imi pare rau ca nu ti-am mai vazut pentru ultima data ,,chipul'' tau cu riduri si ochii tai albastrii care de acum, nu prea se mai observau oricum. Ti-am vazut chipul atunci cand am plecat si tu latrai ca si cum stiai ca vei muri. Stiai ca nu voi fi acolo. Stiai...
Vreau sa te odihnesti in pace, dragul meu Rex. Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi toata viata. Imi e dor de tine.

vineri, 6 august 2010

Ma obisnuisem.


Ochii lumii ii daruiesc acum in ardoare de sentimente divulgate de emotia aceea de dinaintea primului sarut. Ii daruiesc acum inimii mele, ii daruiesc inimii tale.
Sunt mandra de tine.
Niciodata nu am stiut cum sa iti arat o pata de afectiune in privirea mea. Nu am stiut cat de mult iti doresti lumina pentru suflet. Nu am stiut.
Dar, acum stiu. Ma obisnuisem cu ochii tai, ma obisnuisem cu tot ce ne lega. Ma obisnuisem sa radem mai tot timpul atunci cand eram impreuna si sa stiu ca esti acolo pentru mine. Uneori ma lasai in aer, dar nu era nimic. Nu bagam de seama.
Ziceam ca totul e bine. A fost bine, dar ce-i drept, nu pentru mult timp. Acum de ce speri sa fie bine? Vrei sa fie bine...
Nu stiu, nu ti-am facut nimic care sa te raneasca. Cred.
Evident, fiecare are personalitatea lui. Imi pare bine totusi, ca in ochii tai inca-ti sunt draga. Inca tii la mine sau cel putin, asa mi-ai spus. In orice caz, eu zic ca sentimentul e reciproc.
Daca as fi fost o cretina, probabil deja mi-as fi gasit pe altcineva. Dar vezi, nu am fost interesata de nimeni pentru ca tu deja imi luasei o parte din inima. Si ai pastrat-o.
Stii, sunt multumita de ce-am fost noi. Ne statea bine. Sau ma rog, asta ziceau unii. :))
Sper ca si tu esti multumit.

A doua sansa.


Unii nu o merita. Dar de fapt, probabil, orice om merita o a doua sansa. Uneori e greu sa ierti.
Am stat si am analizat situatia mea sentimentala si am realizat ca e aiurea. Iubirea sta langa ura. Sunt prea aproape una de alta. Dar e vina ta. Tu ai facut asta. Mi-ai distrus cerul.
De ce sa iert? De ce sa daruiesc o a 2-a sansa? Mie nu-mi da nimeni o a doua sansa daca o cer. Incerc sa trec peste, dar e greu. Mult prea greu. Uneori imi zic ca am nevoie de acea persoana la care tin, uneori imi zic ca nu, ca nu am nevoie, ca pot sa trec singura prin orice moment greu, asa cum am facut pana acum.
Nu este asa de greu sa acorzi o a doua sansa, este greu sa nu o daruiesti cuiva. M-am gandit, te-am iertat. Dar nu stiu daca mai pot face altceva.
Am sa ma impac cu mine insami in timp si o sa-mi fie bine. :)

marți, 3 august 2010

Amalgam de sentimente II.


A plecat. Pe jos, pe nori, pe soare, pe mare. Atat de fericit. Dorea sa o vada in continuare. Tot mai mult...si mai mult.
Se indragostise.
Au inceput sa vorbeasca, sa se cunoasca, sa se iubeasca. In fiecare zi mai mult. Isi spuneau in fiecare zi cat de mult tin unul la altul. Se vedeau pe chipurile lor iubirea. Dar intr-o zi...el a plecat.
Cris plangea zi de zi. Se invinovatea pe ea pentru ca nu stia ce a facut ca sa merite asta. De ce nu a vrut Daniel sa o lase sa traiasca in lumea lor de basm? De ce a trebuit sa o distruga?
Nu a mai auzit de el mult timp. Deja incepuse sa iasa cu altcineva dar nu simtea nimic pentru baiatul ala. Era doar o arma pentru suferinta ei. Sa o faca sa uite.
Isi ineca sentimentele de ura in carti, isi ingropa sufletul in muzica si inima i-o daruia toamnei.
,,Nu-l mai vreau inapoi, nu-l mai iert'' tot isi zicea. Dar de fapt il dorea atat de mult. Ii lipsea.
De multe ori ii auzea vocea, il vedea. Voia sa-i atinga chipul dar mereu disparea. Nu o lasa sa-i simta amintirea. Nu o lasa sa vada cum e viata cu adevarat.
Ii e frica.
De tot.

luni, 2 august 2010

Amalgam de sentimente.


Zi de mai. Usor distrat, se duce sa-si ia un pachet de tigari. Aprinde una si se aseaza pe jos. Nu-i pasa ca-l vede lumea, sta acolo si fumeaza. Se intinde. Inca fumeaza.
Nu se gandeste la ceva anume, dar se gandeste totusi. E un amalgam de sentimente. Priveste cerul...
"Doamne, stiu ca nu o duc rau, stiu ca imi e bine... Dar sufletul imi e bolnav. Eu sunt bolnav de atata suferinta. Cum de rezist? In fiecare zi traiesc un esec, in fiecare zi ma blestem, in fiecare zi imi ingrop lacrimile in melancolia asta de toamna ce mereu e prezenta in mine. Si totusi e aproape vara..."
Doamne, asa sta zi de zi si isi omoara neuronii cu gandurile lui. Cum naiba?!
"Nu ma pot gandi la nimic concret", isi spune el in gand.
-Hei!
Baiatul se ridica de jos si intalneste deodata doi ochi negrii. Usor fermecat reuseste si el sa spuna un salut amarat acolo.
-Salut...
-Stii, te-am vazut de ceva timp stand aici jos si fumand. Ma gandeam poate imi dai si mie o tigara.
-A...sigur.
Ii da o tigara si o aprinde. El o priveste... Isi da seama cat e de frumoasa.
- Si deci, cum te cheama?
- Daniel.
- Imi pare bine, Daniel. Eu sunt Cris.
- Ma bucur sa te cunosc.
Ziua aia i s-a luminat, fata aia, Cris, i-a putut aduce un zambet pe buze. A reusit sa-si lase inima sa iubeasca. A reusit sa se lase purtat de val. A reusit.

Va continua...