Nu inteleg de ce avem sentimente. Pe bune... rareori ai sentimentul de bucurie sau cel putin, eu nu am parte de el asa de des.
Urasc sentimentul de regret, de suparare. Desi mai mereu e prezent la mine. Incepe sa ma termine.
Nu stiu cum de altii reusesc sa fie atat de multumiti de sine, cum de reusesc sa-si pastreze acel zambet pe buze. Cum de reusesc sa treaca peste ceva atat de repede si fara nici o problema. Ii invidiez sincer.
Inima-mi viseaza... eu nu-i dau visele si sperantele care mi le cere. Desi e ciudat, uneori imi place ca sunt o fire atat de complicata. Ma face sa cred ca sunt unica, asa cum este orice om de fapt, dar la naiba...unii seamana atat de mult.
Nu vreau sa ma multumesc si regret. Sunt prea incapatanata si o sa am multe de pierdut din cauza asta. Stiu sigur...
Oricum nu-i inteleg pe altii, nu inteleg ce se intampla in jurul meu. Nu inteleg nimic.
problema e ca nu vei intelege niciodata. cel putin, nu pe deplin. nimeni nu trece repede peste ceva. si stii de ce? pentru ca toti, dar absolut toti suntem macinati pe dinauntru, fiecare de problemele lui. dar reusim atat de bine sa ascundem asta. pentru ca stim sa jucam prea mult teatru. nimeni nu e multumit de sine si nici de viata pe care o are sau a avut-o. toti se simt nefericiti. asta ai sa o vezi poate mai tarziu.
RăspundețiȘtergere