Ochii lumii ii daruiesc acum in ardoare de sentimente divulgate de emotia aceea de dinaintea primului sarut. Ii daruiesc acum inimii mele, ii daruiesc inimii tale.
Sunt mandra de tine.
Niciodata nu am stiut cum sa iti arat o pata de afectiune in privirea mea. Nu am stiut cat de mult iti doresti lumina pentru suflet. Nu am stiut.
Dar, acum stiu. Ma obisnuisem cu ochii tai, ma obisnuisem cu tot ce ne lega. Ma obisnuisem sa radem mai tot timpul atunci cand eram impreuna si sa stiu ca esti acolo pentru mine. Uneori ma lasai in aer, dar nu era nimic. Nu bagam de seama.
Ziceam ca totul e bine. A fost bine, dar ce-i drept, nu pentru mult timp. Acum de ce speri sa fie bine? Vrei sa fie bine...
Nu stiu, nu ti-am facut nimic care sa te raneasca. Cred.
Evident, fiecare are personalitatea lui. Imi pare bine totusi, ca in ochii tai inca-ti sunt draga. Inca tii la mine sau cel putin, asa mi-ai spus. In orice caz, eu zic ca sentimentul e reciproc.
Daca as fi fost o cretina, probabil deja mi-as fi gasit pe altcineva. Dar vezi, nu am fost interesata de nimeni pentru ca tu deja imi luasei o parte din inima. Si ai pastrat-o.
Stii, sunt multumita de ce-am fost noi. Ne statea bine. Sau ma rog, asta ziceau unii. :))
Sper ca si tu esti multumit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu