Se obisnuise. Plecase, iar Cris incepea sa devina indiferenta. Aici clar se potriveste zicala ,,timpul le vindeca pe toate''. I s-au vindecat ranile ce i le-a provocat. A trecut peste. Chiar nu-i mai pasa, isi traia viata cum dorea ea si era mandra. Stia ca ii e bine, pentru ca il uitase.
Intradevar, avea luni intregi cand nu se gandea la el, pentru ca nu o mai interesa, dar uneori isi amintea si se gandea cate o zi intreaga la Daniel.
A doua zi uita iar. Si asa a dus-o vreo 5 ani de zile.
In tot acest timp, ea a mai avut un prieten cu, care a fost impreuna 2 ani de zile. Acesta i-a ucis sentimentele. L-a urat atat de mult incat lumea i se distrugea incet.
Se droga si in urmatorul minut o nenorocea in bataie. Nu putea scapa de el pentru ca o urmarea. Tot timpul era cu ochii pe ea, o interoga si o termina psihic. O durea capul zi de zi. Plangea si il injura pe Dumnezeu ca ducea o asemenea viata.
Dupa 2 ani, lumea asta a ei s-a prabusit. Acea fiinta, a fost ucisa de bautura si droguri. Ca a ajuns la dezintoxicare nu i-a folosit cu nimic. A murit iar ea a fost eliberata.
I-a multumit lui Dumnezeu si 3 ani de acum in colo i-a petrecut singura. Doar ea, cartile si tigarile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu