Aroganta, nepasarea... ma reprezinta!

Realizezi ca eu, sunt catalogata drept o aroganta? :)) poate si sunt. adica nu ca poaateee, cu siguranta! mi-a zis prea multa lumea chestia asta. Dar asa e, ce sa fac? asta`s eu. Sunt o nepasatoare, ce-i drept, unora nu prea le place felul meu de a fi dar pana la urma, toti realizeaza ca daca nu iti pasa, e mai bine. Iti este mai usor tie, si altii se oftica. Mi-a placut o faza aseara, cand un coleg, care candva a fost cel mai bun prieten, a spus ca a invatat de la mine sa fie nepasator, deci atunci mi-a placut de el la maxiimmmm. Mi-a placut, adica prin felul ca a realizat si el in sfarsiit ca e mai bine sa fii asa, decat sa pui suflet. Ma simteam mandra, desi nu era cine stie ce. M-am bucurat totusi, ca a invatat ceva din felul meu de a fi. Si eu am invatat de la el, dar nu prea aplic.:)) Am invatat chestii ce il reprezinta pe el, nu pe mine, si eu nu ma pot schimba, pentru ca debea m-am schimbat.

Fac niste crize de nervi, de cacat. Ma enervez foarte repede, in general cand comenteaza cineva ceva la adresa mea. Daca ma barfesti, e ok, dar numai sa nu aud eu. Pe bune, nu am nevoie de grija altora, pot avea singura grija de mine. Am fost catalogata ,,vedeta''. S-a spus ironic, dar eu am luat asta drept o modalitate de a rade de cei care m-au catalogat. Fani infocati, ce sa le faci? :))

Mda... totusi, colega mea de banca nu ma crede asa, in nici un fel. Imi place ca ea ma sustine, e o prietena adevarata. ^^
Aroganta... Nepasatoare... O nesimtita cu principii de cacat, dar principiile mele sunt vazute .bine. dupa un timp.

A adora...

Ador fosnetul frunzelor atunci cand vantul rece de toamna bate, si le mangaie usor, spunandu-le: ,,nu te teme, chiar daca vei muri, vei reinvia''. Noi de ce nu reinviem? Murim si morti ramanem. Nu stiu de ce, eu pe blog scriu mereu chestii triste. Intradevar, ma chinui sa imi gasesc cuvintele uneori. Uneori am niste subiecte care as vrea sa le scriu, dar nu gasesc cuvinte.

Acum ca e toamna, stiu ca am o alta imaginatie, ca asa patesc mereu. Toamna e pentru mine un refugiu din toata starea de vara, starea de plictiseala. Eu toamna nu ma plictisesc, mi-e deajuns sa ma uit pe geam si sa vad cum cerul e cucerit de norii gri si strazile sunt impodobite cu multicolore covoare de frunze. Mi-e deajuns...

Oamenii toamna au o expresie mai trista, dar mie-mi place. Imi place ca oamenii toamna nu vorbesc de te dor timpanele in autobuz, stau linistiti, uitandu-se pe geamul aburit al autobuzlui, cufundati in propriile ganduri. Acum, uitabdu-ma pe geam, la copacul din fata casei, un card de pasarele la impodobit, ascunzandu-se prin frunzele aurite pe la margini. Peste ceva timp, nu o sa mai aiba unde sa se ascunda. Acus, crengile or sa fie goale, dar totusi, impodobite cu fluturi de zapada. Stiu ca e ultima zi de septembrie, e inca devreme sa ma gandesc la iarna, dar timpul trece repede, si noi cu el...

Visele.

Orice om are vise. Absolut oricine. Dar atunci cand aripile se frang, orice vis ramane o imagine imposibil de transformat in realitate. Realitatea e alta, visele sunt doar niste fasii din rai. Raiul e rai, realitatea e realitate. Uneori, cuvintele sunt prea sarace ca sa poti descrie un vis. Poti sa-l povestesti, da` nu sa-l descrii. Nu ai cum sa descrii sentimentele ce le simti atunci cand visezi. E prea greu.

Ma intreb, oare sufletul ne dicteaza visele? Dar sufletul nu are varsta. El e incontinuu plin de fericire, chiar daca uneori simti ca te doare, el niciodata nu imbatraneste. Pe tine te lasa sa faci ce vrei, el traieste cum vrea, ghidandu-te pe tine cum vrea el, cum e mai bine. Dar uneori nu il ascultam, si nici visele dictate de el nu vrem uneori sa le visam.

Surprizele vietii nu sunt intotdeauna frumoase. Sa te astepti la orice in viata, la absolut orice, si de la oricine. Un vis frumos, care e devenit realitate, nu tine pentru totdeauna. Tine pentru o perioada, dupa aia se destrama. Nu e trist cand se intampla asta? Eu zic ca da. Dar poate unele vise trebuie sa se destrame, ca asa vrea sufletul...

Ratiune. Nema ratiune uneori.

Am incercat sa inteleg capacitatea oamenilor de a cere iertare. Cred ca fiecare stie cat e de greu, cat curaj trebuie sa-ti faci, cum sa-ti alegi cuvintele si acel sentiment dupa ce iti ceri iertare. Te simti ca un fraier dupa aia. Anul trecut am avut o tema la civica, ceva cu violenta. O colega a facut niste 'fluturasi' pe care era scris un text care m-a impresionat intr-un fel, am pastrat un fluturas din ala, am sa va scriu ce e scris pe el: ,,Este foarte usor sa fi neindupecat si sa nu ierti. Dar este foarte greu sa spui iarta-ma. Oamenii au ratiune. Pot fi diferiti in multe feluri. Dar unii de ce oare nu pot tolera acest lucru? Sa consideram acea persoana diferita anormala. Mai gandeste-te...'' Mereu e vorba de gandire. De ce? niciodata nu m-am gandit ca uneori ierti pentru ca trebuie, nu pentru ca vrei tu. Nu m-am gandit pana de curand, ca mi-am dat seama de un lucru. Ca ceva sa fie 'perfect' trebuie sa faci sacrificii. Desi uneori imi doresc acea perfectiune, nu tot timpul trebuie sa iti si placa. Uneori detest complet ceea ce se intampla in jurul meu. Detest oamenii care mi se cred superiori. Imi pare rau sa va dezamagesc, nu imi sunteti cu nimic superiori.

Dar cand te uiti in ochii cuiva, tu ce simti? Depinde de persoana. Uneori simt admiratie, alteori simt o indiferenta totala. Noi suntem fiinte cu prea multe sentimente. Urasc faptul ca oricand, de la fericire, poti cadea in depresie. E naspa. Eh, nu mai stiu, nu mai am starea potrivita ca sa continui. M-am amuzat de o chestie si nu mai pot continua. :))

Simplu, e toamna. :)

In sfarsit a venit toamna. Doamne, ador anotimpul asta dar nu stiu de ce. Ma linisteste, desi odata cu venirea acestui anotimp vine si melancolia intr-un fel, pentru ca toti incep serviciul, facultatea, scoala. Realizezi ca iar incepe stresul, iar ore intregi de gandire profunda, concentrare si etc etc. Am observat ca toate melodiile 'triste' is facute in timpul acestui anotimp, dar de ce? pentru ca acum moare natura cica, sau ce? Oricum eu ador toamna, e un anotimp superb. Toamna, lumea e mai linistita, mai tacuta, e mai bine asa. Mie nu-mi place sa comunic prea mult. Cand simt ca exagerez cu vorbitul cu o anumita persoana fac o pauza, putin mai lunga decat trebuie. Urasc cand cineva exagereaza ,,indragindu-ma'' prea mult. Eh.

Totusi, e putin greu sa vezi ca toata lumea e trista. Toamna imi aminteste de toti si de toate, mai ales de tata... cand stiu ca mereu pleaca si vine abia de Craciun. Observ ca stau mult si ma gandesc la acest articol, habar nu am cum sa scriu si ce anume sa scriu, desi inainte da a-l incepe stiam tot ce vroiam sa scriu.

Nu stiu de ce evit subiectul ,,love''. Bleax, nu suport sa zic in romana:)), mai exact iubire. Cand e toamna, toata lumea isi aminteste de ex-ul. Si isi da seama cat de dor ii e de persoana respectiva si cat de mult a iubit-o si bla bla, prea multe tampenii. Fieare isi spune ,, nu bai, mi-a trecut, sunt sigur/a; stiu ca nu mai simt nimic pentru el/ea'' chiar daca spui ca nu te doare, de fapt te doare. Mda, eu nu am experienta, zic asta din experienta altora, din ce mi-au povestit ei. Whatevaa` :-j.

Deci, totul e simplu toamna. E simplu ca si ploaia.:)

Neinteresant

Am reveniit, bla bla, is bine si tot tacamu`. Am realizat ca vara asta am pierdut cateva lucruri, dar am castigat altele, mult mai importante. Nu conteaza ce am pierdut sau castigat, pentru ca nu e interesant. Doare cand realizezi totusi ca parintii au dreptate, ma refer la fazele cu prietenii [amicii, nu altceva] dar nu dau nume, ca oricum e un subiect de cacat. Anyway, debea astept sa inceapa scoala, pentru ca ma plictisesc, da oricum pe 1 incep antrenamentele, ceea ce e perfect!

Mi-am dat seama totusi ce fel de persoana sunt si cat de usor ma las influentata. Mi-am dat seama ca m-am lasat calcata in picioare de niste cacati de oameni, de niste prefacuti. Ma uitam la tv, si am vazut atatia oameni care sunt ca mine, dar au autoritate si gandesc singuri. Ma gandeam, bai la dracu`, cat de fraiera am fost. Mi-am dat seama ca unii nu merita absolut nimic ca dupa aia iti intorc spatele si te lasa-n pula mea pentru altii. In orice caz, anul asta nu o sa mai fie asa, eu am sa fiu eu, voi o sa fiti voi, nimic altceva.

Eu sunt o fire nepasatoare, anul asta am sa fiu si mai si. O sa ma doara fix undeva de parerea altora, cat de mult ma barfeste lumea si tot tacamu`. Pana la urma, e viata mea, fac ce vreau si punct. De acum nu o sa-mi mai pese decat de cei care cred eu ca merita, ca in rest nu ma mai intereseaza.

Gata, am revenit, dar alta. \:d/

Nema.

Is vaarrzaa la capitolul ,,articole pe blog''. :)) NEMA idei, nema nimic. Bai nu stiu, incep sa ma plictisesc. Astept sa plec si tot tacamu. Ce urasc eu cand plec, e ca ma ingras pentru ca stiu ca am sa mananc ca vaca.\:d/ Trecem peste asta...

Deci, nu am idei, nu am nimic in cap. Asta probabil este si o sa fie cel mai scurt articol pe care l-am scris. Deci... mai scriu eu..prin toamna probabil :)).