Atunci cand am nevoie de tine. Sau cand imi e dor de ochii tai sau... cand doar pur si simplu doresc sa te privesc. Tu... ai disparut. Eu... am ramas pe loc, in urma... am ramas cu privirea jos, numarand prietrele ude. Lasand ploaia sa ma inghita in apa, sa imi ia ultima farama de iubire ce ti-o purtam... sa ma lase doar cu ura aceea seaca ce mereu ti-o aratam cand ma luai in ras sau pur si simplu faceai glume proaste, spunandu-mi mereu ,,copil''. Ma comport ca unul, stiu. Dar... nu asta iubesti tu cel mai mult la mine? Sau poate nu.
Nu vrei... Deloc nu vrei. Ce anume?
Sa ma eliberezi de tine, sa ma lasi in pace. Nu vrei, pentru ca iti pasa chiar daca nu arati. Si stiu ca te enervez si te fac sa ma urasti pentru 2 minute, cel putin, dar... cu toate astea tii la mine si nu vrei sa scapi de mine, pentru ca probabil ti-am intrat la suflet. Dar de ce nu te arati? Stai inchis in tine si nu spui nimanui nimic din viata ta. Si de cate ori incerc, tu imi spui ca nu sunt persoana aceea. Nu inca. Dar cand? Nu mai pot sa tin la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu