miercuri, 12 mai 2010

Obstacole.


De astea intalnesti la tot pasu`. Orice obstacol te opreste... iti pune piedica sau te ingenunchiaza. Dar uneori un obstacol e o sansa de a te reabilita, de a lupta pentru tine. Nu stiu ce inseamna un obstacol pentru voi, pentru mine un obstacol is eu.
In principiu, obstacolul e in subconstient. Vreau sa ma redescopar pe mine si ei bine, stiu ca nu o sa se poata. Nu acum. Am abia 15 ani, am o viata intreaga inainte. Dar la ce bun, daca eu ma vad ca pe ceva inutil? Sunt un simplu suflet de copil ghidat de greutati si durere catre infernul cu care ne confruntam toti. Infernul simplei intrebari pe care ne-o punem toti macar o data in viata. Pentru ce traiesc? Ce rost are?
Iti dau eu un raspuns: Nu are nici un rost. Lupti toata viata asta pentru nimic. Cazi, te ridici dar nu ai sa te simti niciodata multumit complet de sine. Eu vad viata ca pe ceva inutil, fara pic de insemnatate. Are si ea parti frumoase dar in zilele astea...nimic.
Nu cred in destin, nu cred in nimic. Nici macar in mine. Setata in a frange inimi si in a uita de tot. Sa nu-mi pese. Desi uneori ma simt prost pentru ceea ce fac, imi trece. Si realizez la un moment dat ca am procedat cum trebuie. Pentru linistea mea sufleteasca, printr-o simpla interventie emotionala reusesc usor sa scap de inchisoarea afectiunii celuilalt. Si imi place.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu