Despre tine.

Mi-am zis ca... ,,Hai sa scriu si despre tine!''.
Ti-am spus ca am sa scriu o data si o data un articol despre tine si uite ca acum am eu chef sa imi pun pe o ,,foaie web'' gandurile despre sufletul tau. Esti un om minunat si sincer, ma bucur intr-un fel ca nu m-ai lasat in pace. Cu ocazia asta, pot sa te cunosc din ce in ce mai mult pe zi ce trece, sa-mi dau seama cum esti cu adevarat. Am realizat, intr-un timp destul de scurt ca ai o inima mare si ca pui acolo, in adancul ei mici franturi din viata ta care te-au marcat, care te-au facut fericit si mandru de tine, sau de altii... Care te-au facut sa plangi sau sa implori alti ochi sa se uite in ai tai, sa-ti zica adevarul.
Am observat ca esti un visator, la fel ca mine. Si atunci cand inchidem ochii ne pierdem in lumea noastra. O lume verde. Pe zi ce trece imi dau seama ca incep sa tin la tine din ce in ce mai mult, dar nu ma prea arunc in asta, ca nici nu stii cand ma poti lasa balta, desi stiu ca nu s-ar intampla asta.
Ai un caracter de milioane, un suflet de copil ce admira alte persoane si le pastreaza pentru el si le respecta. Plangi atunci cand te doare si asta am iubit la tine din prima clipa, pentru ca trebuie sa ai curaj sa-ti versi suferinta pe obraji sau pe umarul cuiva, sa-l rogi sa te sustina si sa-ti spuna ca totul va fi bine. Probabil asa s-a intamplat, nu?
In principiu, esti o persoana speciala, cu multe calitati si multe lucruri de oferit... sentimente, amintiri, pareri, toate impletindu-se, transformandu-se in simpla persoana care stiu ca esti tu.
Multumesc.
[probabil ca m-am inselat in cateva privinte.]