...,,cautand ochii tai''.
Asta ii spunea mereu baiatul ala care iubea o fata simpla, cu ochii negrii. Dar niciodata nu a mai gasit-o. Povestea... e una trista.
Era o simpla zi de aprilie cu putina racoare in scena, ceva normal dupa 2 zile de ploaie torentiala. In acea zi, el si ea erau fericiti. Dar nu se stia cat va tine. Au stat impreuna, au ras impreuna, s-au iubit si ei bine... totul a luat sfarsit cu o cearta crunta inspre seara. In acel moment, cerul a inceput sa planga din nou. Si s-a razbunat pe ei ca sunt atat de inconstienti de ceea ce fac prin tunete si fulgere, injurand in felul sau rasa umana. Era un cosmar in ochii lor, dar nu se puteau trezi din el. Sufereau in ploaie, plangeau... si s-au lasat, nu au vrut sa se salveze unul pentru celalalt. S-au luptat sa uite, sa stearga tot ce era mai frumos in ceea ce au crezut demult. Si cosmarul asta era spulberat doar cu venirea zorilor... dar pana atunci, ei plangeau si credeau ca nu are nici un sfarsit. Dar mereu a avut, mereu o sa aiba.
Si au ramas asa, ai nimanui. Nu s-au impacat, nu s-au mai vrut. Au pierdut tot ce aveau mai de pret. Au pierdut fericirea. Si acum plang unul dupa altul, si acum isi pierd gandurile in nori, lacrimile pe tastatura uneori, si pe ei in lumea lor. Acum stau singuri, cu cate o tigara si isi ineaca amaru-n ea. Lasand filtrul plin de ura, in urma lor...
Toate povestile de dragoste au un final trist, fara sens. Si probabil ca doare ingrozitor. Dar... nu e un capat de lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu