Imi analizam celelalte postari... multe acum mi se pare niste tampenii. Dar asa gandeam eu la vremea respectiva. In fiecare noapte sunt prinsa furand intr-o alta parte a lumii. Sunt prinsa iar in lumea mea, unde totul e verde, unde cartile se gasesc in copaci si poti sa le iei fara sa le platesti, numai cu coditia sa le citesti. Unde notele muzicale danseaza cu vantul caldut de primavara si norii dandu-ne iubire. Doamne, cata nevoie de iubire avem... Unii dintre noi. Eu sunt setata sa nu am nevoie, sunt setata sa nu pot iubi decat o persoana poate, dar aceea nu exista. Sau cel putin, nu inca. Nu mai pot sa ma privesc in suflet si sa ma analizez pentru ca nu ma lasa subconstientul. Incep sa delirez treptat, mi-am facut chiar si un prieten imaginar daca ma credeti. Serios... delirez incercand sa fiu normala. Nu mai pot, ca eu sunt relativ nebuna. E vina cuiva... nu stiu a cui. In nici un caz a parintilor mei, ei sunt niste oameni minunati, ii respect ingrozitor de mult, nu vreau sa-i dezamagesc... niciodata. Oricum...sufletul ce m-a luat atunci cand m-am nascut a fost probabil al unui scriitor nebun ce nu s-a gasit pe el insasi si incearca sa se regaseasca in mine. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu