Disparem.

Ma trezesc...e 7.45. Ma trezesc dintr-un cosmar...ea nu mai e aici. Ochii mei verzi incep sa se umezeasca. Imi ingrop fata in maini si plang...Plang ca un disperat. Dar ea nu e sa ma consoleze...a plecat, m-a lasat singur cu gandurile mele... imi aduc aminte de un bilet... e pe noptiera sub cartea ce mi-a dat-o in dar...il iau, il citesc iar lacrimile uda scrisul dezordonat, dar totusi frumos...sterge cerneala. Ma opresc. Citesc din nou abtinandu-ma sa nu plang.

"Dragul meu, m-am decis sa te las...nu, nu sa te parasesc, sa te las cu gandurile tale. Stim amandoi ca avem nevoie de o pauza, sa ne facem curat in amintiri...
Mi-ar placea de fapt sa-ti zic adevarul, ca vreau sa vii sa ma cauti si sa-mi spui sa nu-mi mai fac griji, ca totul e doar in mintea mea. Dar... Stii ce am realizat? Ca sunt o lipitoare. Am nevoie in permanenta sa-mi spui ca ma iubesti, si stii de ce? Pentru ca mi-e frica sa te pierd. Mi-e frica sa se termine totul, si intr-o zi, tu sa nu mai fii aici, sa nu-ti mai aud vocea, sa nu mai stiu nimic de tine. Stii ca aia m-ar durea cel mai tare.. Si din nou, am fost sincera, de fapt tu esti cel de la care am invatat asta, datorita tie si doar cu tine pot fi sincera. Din nou, pentru ca mi-e frica sa te pierd. Asa ca o vreme am decis sa dispar, poate reusesc sa nu mai fiu dependenta de tine, sa nu te mai sufoc. Daca intre timp tu o sa iti continui viata fara mine, nu te invinuiesc. Poate e mai bine asa. Insa tine minte, ca orice s-ar intampla, eu inca o sa fiu aceeasi copila care obisnuia sa-ti spuna ceea ce simte, desi te cunostea foarte putin. Aceeasi copila care era entuziasmata de fiecare data cand venea vorba de tine, si care stia ca o iubesti.
M-am hotarat sa plec pe alt drum. Undeva unde chiar sa nu-mi mai pese de nimic, undeva unde sa nu-mi fac niciun plan pentru viitor, ci doar prezentul sa conteze, si nici acela. Undeva unde sa pot sa nu mai fiu egoista. O sa ai un loc si tu pe drumul ala, in masina mea, in inima mea.. tu intotdeauna o sa fii ceva, cineva, undeva, candva, tu intotdeauna o sa faci parte din mine.
Adio"


Si nu. Nu vreau sa cred ca ai plecat. Ma lasi singur... nu vroiam, desi mereu iti spuneam ca ma plictisesc repede...m-ai lasat si vrei sa uiti. Tu uiti, eu nu uit... Ca asa esti tu...indiferenta. Indeferenta asta a ta doare ingrozitor uneori. Stiu ca si vorbele mele dor... de cate ori nu te-am facut eu sa plangi? De cate ori te-am facut sa ma urasti? De foarte multe ori, stiu. Vreau sa ma ierti, ca si eu te-am iertat pe tine... Poate am sa te uit...Daca am sa pot vreodata. Multumesc pentru amintirile frumoase. Sper totusi sa mai traiesc o data clipele petrecute alaturi de tine, sa privesc iar stelele de pe cer in pragul lui Februarie. Sa inghetam amandoi de frig, imbratisandu-ne tremurand... Sa te iubesc...doar 30 de minute si imi alin sufletul. Atat imi doresc...