Asta s-a intamplat acum ceva timp... acum nu stiu daca chiar am pierdut, poate doar am indepartat acea persoana de mine.
Am pierdut... Si am pierdut cel mai important lucru. O prietenie. Am pierdut-o de mult, dar nu mi-am putut da seama de consecinte. A fost cel mai bun prieten al meu, acum suntem doar prieteni, dar nu cei mai buni. Inca nu m-am obisnuit complet cu ideea, inca ma enerveaza unele lucruri, inca disper in mine, pentru ca imi e dor de el, de cum ma privea. Ii eram draga, poate inca-i sunt. Ii eram ca o sora, el imi era ca un frate. Inca tin la el, la fel de mult, dar, din pacate nu mai poate fi la fel. Ne-am schimbat amandoi, si nu in general, ne-am schimbat comportamentul unul fata de celalalt. Si cand imi amintesc, ca atunci cand eram cei mai buni prieteni, cati nu erau impotriva noastra. Era ciudat, dar erau invidiosi. El a fost singura persoana in care am avut incredere totala. El ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu, si e greu sa cred ca s-a terminat. Acus se termina si a8-a si nu cred ca o sa ramanem la acelasi liceu la care invatam. Cat timp am scris asta, au inceput sa-mi curga lacrimile fara sa vreau. Am un nod in gat, parca ma strange cineva de gat. Ne-am spus amandoi unul altuia cat de rau ne pare ca nu mai suntem la fel, dar am spus ca asta e. Inca suntem in aceeasi clasa, vorbim, ne zambim. Dar... cam asa s-a terminat cea mai importanta prietenie a mea. Sa-ti pierzi cel mai bun prieten e mai dureros decat o iubire ce sa dus pe apa sambetei, parerea mea, cel putin.
Si revin. Asa simteam atunci...acum nu mai stiu.
E greu şi tu trebuie să treci singură peste asta.
RăspundețiȘtergereAcuma nu ştiu dacă aşa vrei, eu am trecut singură când mi-am dat seama că mi-am pierdut prietenii, dar după cum spuneai şi tu, nu detot ci relaţia noastră s-a cam deteriorat. M-a durut chestia asta o perioadă de.. 2 luni parcă şi încă nu îmi e foarte bine, mai ales că îmi fac prieteni atât de greu şi se întâmplă să vreau să comunic doar o scurtă perioadă de timp apoi cad iarăşi în ale mele.
M-am obişnuit să nu am prieteni dar uneori simt lipsa.
Eu spun să încerci să readuci prietenia aceea puternică între voi. Ar trebui să încerce şi el..
Dar.. nu ştiu motivul pentru care nu mai sunteţi ca înainte. Ţi-ar face plăcere să mi-l spui? Nu de curiozitate, dar dacă observi, încerc să ajut. Cum pot.
Motivul... am fost eu. era foarte amabil cu mine, cred ca era in stare sa faca orice numai sa fiu eu bine. Faptul ca niciodata nu m-a jignit, ca nu a tipat la mine si ma respecta prea mult ma enerva la un moment dat. Nu mai puteam sa mai suport si voiam sa scap. Pentru a scapa, am inceput sa ma cert des cu el...dar el nu-mi zicea nimic, nu comenta sau ceva si asta ma dispera si mai tare. Si intr-o zi am scris un articol pe blog urat de tot despre prietenia mea cu el. Dupa asta, nu am mai vorbit vreo 2 luni, asta fiind in vacanta de vara. Cand am inceput scoala, tot asa nu am vorbit vreo luna jumate, aproape 2. Pana intr-o seara, cand l-am luat la vorba si am lamurit ce mai este intre noi. Eram ca fratii si crede-ma, acum imi e dor sa-i fiu sora lui mai mica. Mnah, e greu... pe mess cand vorbim parca suntem neschimbati dar in realitate e altfel. Din pacate...
RăspundețiȘtergereDeci chestia asta e de mult..
RăspundețiȘtergereŞtii.. într-o prietenie [părerea mea], contează foarte mult să fiţi sinceri şi să nu păstraţi secrete unul faţă de celălalt. Ar trebui să vorbiţi direct, deschis, orice vă frământă. Să faceţi tot ce puteţi să păstraţi relaţia "curată", sinceră. Să nu vă supăraţi din toată nimica.
Tu ar fi trebuit să îi spui, să vorbiţi deschis, despre comportamentul lui faţă de tine care, la un moment dat a devenit "iritant" (bănuiesc.. pentru că, ai spus că te deranja). Dar, din greşeli se învaţă.
Dacă îţi doreşti atât de tare să fie ca înainte, întreabă pentru o şansă... şi dacă nu ai vorbit deschis cu el despre ce se petrece, stai de vorba cu el şi îi spui tot.
Dacă şi el vrea să vă împăcaţi.. să nu uitaţi ce am spus la început (vbiţi deschis etc.).
Poate că ştiai de ce ţi-am spus mai sus şi deci, asta nu ajută. Dar, într-un fel sau altul sper să te ajute :D. Chiar dacă aveai "în cap" chestiile astea, poate ţi le-am scos la iveală :-??
Am vorbit cu el despre asta. Noi ne-am impacat dar nu mai e ca inainte. Si nu se mai poate sa fie la fel pentru ca acum el are o prietena si mnah..s-a indepartat putin de fete. Sau cel putin de mine, s-a indepartat. Nu stiu ce sa zic, eu cand ii spun ca am pierdut el spune ca poate nu, poate doar l-ai indepartat pe asa zisul cel mai bun prieten al tau. Sincer, habar nu am. Un lucru stiu sigur si ala e ca nu o sa mai fie cum a fost. :)
RăspundețiȘtergereÎţi trece.
RăspundețiȘtergereDacă lui nu-i pasă de ce ţi-ar păsa ţie.. ? :D
Aproape mi-a trecut. :D Multumesc mult ca imi citesti postarile si iti expui punctul de vedere si imi dai sfaturi. Chiar apreciez.
RăspundețiȘtergereSincer, blogul tău e singurul pe care îl citesc mereu când apare o postare nouă. Îl citesc mereu cu nerăbdare (nu ca să termin mai repede ci îmi face plăcere să citesc ceva nou scris de tine). :)
RăspundețiȘtergereNu dau eu cine ştie ce sfaturi, încerc să ajut cum pot dacă e.. :D
Si eu iti citesc postarile. Imi place felul tau de a gandi si ca pui suflet in ceea ce scrii. :D
RăspundețiȘtergeredupa parerea mea cel mai trist lucru e sa-ti vezi cel mai bun prieten plecand. cand mi s-a intamplat asta, nu stiu, am avut un colaps total. mi-am revenit iar azi sunt mai ok, chiar daca inca mai spun "ce dor mi-e de el". nu as putea sa iti spun sa nu disperi, si sa nu ramai jos din cauza asta, pentru ca stiu ca nu ai putea face asta, totusi zi de zi incearca sa mergi mai departe ca si cum el inca ar fi langa tine, chiar daca nu e, ai amintirea lui ce te va lua in brate in fiecare dimineata si seara inainte sa iesi iti va spune "ai grija de tine". si coincidenta sau nu, si "cel mai bun prieten al meu" e cu mine in clasa, si zilnic imi ia o parte din mine cand il vad ca ia pe altcineva in brate cand acel loc era doar al meu dimineata.
RăspundețiȘtergereStiu cum e... :P
RăspundețiȘtergere