Dispret.

In ultimul timp ma tot gandeam sa scriu o poezie...
Parca nu pot, nu am mandrie.
Imi e dor de visele ce odata le aveam
Si le pretuiam...
Acum vreau sa dispara, sa nu imi mai macine mintea.
Sa nu ma mai distruga, sa imi ia suflarea
Ce candva, astea imi erau alinarea.

Lasa-ma jos, vreau sa respir,
Ma distrugi ca pe un cuvant sters din sir.
Iar razi, iar imi zambesti...
Iar plangi, iar ma urasti...

Ma lasi singura pe o banca
Si te rogi sa ma loveasca cineva cu o dalta.
Sa mor, sa te las in pace, sa nu te mai sufoc...
Sa te las sa ma urasti cu mai mult foc.
Sa te las sa suferi si sa plangi
Dupa persoana ce te-a facut sa uiti.