Ti-am promis.

Ti-am promis, Alexandra, ca scriu un articol despre tine. Uite ca-l scriu acum. :D

Alexandra... colega mea de banca si in acelasi timp prietena mea de suflet. Ei ii zic aproape totul. Stiu ca indiferent de situatie ea ma intelege si nu ma judeca, incearca sa ma ajute daca e nevoie si asta imi dovedeste cat de mult tine la mine.

Prietenia mea cu ea a inceput la sfarsitul clasei a 6-a, desi suntem in aceeasi clasa dintra`n 1`a. Atunci, mai toate fetele din clasa o sustineau pe o cretina, care ma luasem de ea la sport, si doar Alexandra statea cu mine. De atunci m-am apropiat mult de ea si o iubesc enorm de mult, imi e ca o sora.

Bineinteles, ca toti prietenii ne mai si ,,certam'' dar la noi nu tine mult. Avem noi momentele noastre cand ne enervam in ultimul hal [eu cel putin... :))] ea, e mai calma, desi uneori parca innebuneste si imi vine sa o bat. Dar indiferent de chestiile astea, noi revenim la situatia care era. Imi place cand se pune in ,,gura'' cu unii colegi si ii face de tot rahatu`, ca mori de ras daca o vezi. Imi place la ea ca e sincera.

Imi plac multe la ea. :D

Sa stii Ale, ca Te Iubesc! :*:*

>:D<

Aa, imi mai plac si sanii Alexandrei. =p~ :)) [nu va faceti iluzii =;]