Uneori ma uit in oglinda pur si simplu. Ma uit si intreb. Cine esti? Serios ca habar nu am. Unde e copilul ala din poze? Unde a disparut?... Stiu ca adolescenta asta e o confuzie totala, o lume pe care nu o poti intelege, nici macar cand esti adult. Nici nu stiu de ce scriu asta, dar pe bune ca as vrea sa ma regasesc in Eu cea care eram si sa nu mai fiu cea care sunt. Am trecut prin atatea perioade, prin atatea aiureli si nu mai vreau. Ma detesta persoana mea uneori. Doamne, ca-mi vine sa ma ranesc singura, dar stiu ca as face o prostie. Imi vreau copilaria inapoi. De ce nu o mai pot avea? Multi zic ca inca suntem copii, dar sa va zic ceva... nu mai suntem. Unii profesori isi zic ca ce n-ar da ei sa aiba varsta noastra si noi spunem ca ce n-am da noi sa fim din noi la gradinita. Vreau inapoi... Sunt doar o umbra stearsa a amintirilor mele.
-Am mai scris ceva de genu` mai de mult...-
si el e cu mine in clasa, si la fel, acum a gasit alta prietena, si ma doare sa il vad ca pleaca asa, iar atunci cand vorbim de asta, el neaga tot, spune ca nu s-a schimbat, ca e acelasi... iar mie mi-e greu sa ii dau drumul, chiar daca el deja a plecat.
RăspundețiȘtergerein postarea ta ma regaseam si eu cu ceva vreme in urma. am ajuns la concluzia ca nu merita sa plang trecutul pentru ca oricum, a fost si nu va mai putea fi niciodata. am invatat sa ma bucur de prezent, carpe diem, stii?
>:D<