Orice in lume conteaza... dar chiar orice? Nu stiu, uneori imi vreau amintirile inapoi, sa fie din nou cum era atunci. Dar asta conteaza numai pentru mine. Sau poate nu... Chiar?
Am multe sa zic, as putea chiar sa fac liste. Dar le-as scrie degeaba. Ce scriu eu acum e citit de cineva, dupa aia se uita. Pacat ca atunci cand cineva citeste ce ai scris tu, nu are si sentimentele tale. Poate spune ca te intelege, dar nu e chiar asa...
Eu stiu ca mi-am pierdut multe parti din mine [nu ma refer la anatomie]. Mi-am pierdut ganduri in nori, mi-am pierdut lacrimi pe tastatura uneori... mi-am pierdut si suflete ce candva faceau parte din mine... mi-am pierdut increderea si sperantele mele s-au destramat uneori. S-au destramat ca asa a vrut sufletul. Dar oare... Chiar asa?
Poate uneori noi am vrut asta, poate uneori ne pedepsim singuri sau poate nu mai simtim nimic... Voi poate nu va uitati la chipurile oamenilor pe strada... sincer, nici eu nu ma uit, dar uneori chiar ii privesc. Toti sunt doborati de probleme si atata neincredere in ei. Chiar... de ce e asa de greu sa traiesti?
Un raspuns... pentru ca esti om. Te distrugi singur, efectiv. Ma rog...
Poate chiar asa o fi.
Prefer să mor decât să trăiesc aceeaşi viaţă monotonă şi plină de probleme, aşa cum o trăiesc şi au trăit-o generaţii întregi.
RăspundețiȘtergereNu vreau să mor îngenunchiind vieţii, cu toate că îmi asum riscul de a primi o grămadă de lovituri.
Lumea vede viaţa (din toate punctele de vedere) cum au văzut-o mulţi alţii înaintea lor, şi nu schimbă nimic, cel puţin lumea din Ro.
După cum spuneai nu prea vezi oameni fericiţi.
Ei repetă ciclul : copil, şcoală, servici, familie, datorii (şi probleme), bătrâneţe (de obicei singur) şi în final moarte.
Cu riscul de a avea viitoru' de tot rahatu', încerc să nu cad în aceeaşi 'oală'.
Şi.. la ora asta, cine nu are sufletul îngropat sub o grămadă de bolovani?