Parca e despre noi.

Aveai tu o şcenă în care mă`njurai şi eu râdeam , îmi spunea`i că dacă nu mă potolesc m`arunci pe geam .

Te-ai intors.

Si ma bucur. De fiecare data cand te vad imi apare un zambet larg pe fata. Pe zi ce trece imi esti mai drag si sper sa te indragesc atat de mult incat sa iti pot spune 'te iubesc' intr-o buna zi. Probabil atunci am sa stiu cu adevarat ce inseamna sa privesti persoana iubita si sa iti dai seama cat e de frumoasa viata.
As vrea sa stiu cum ma vezi tu.
Uneori am atata speranta in care cred si vreau sa fie bine. Uneori cerul imi cade, pentru ca niste simple vorbe poate sa te faca sa te simti atat de prost... si nici macar nu ai vrut sa se intample asta. As vrea, ca doi visatori ca noi sa isi poata folosi dorintele atunci cand vrem si mereu sa se indeplineasca.
Ciudata fire, stiu. Nu stiu de ce scriu astea, nu stiu dar ador sa imi reamintesc orice moment petrecut cu tine. Cand stiu ca mereu radem, mereu suntem fericiti. Sau na...eu cel putin, sunt. Atunci stiu ca exista o pace sufleteasca. Si incepe sa fie prezenta mai tot timpul in atmosfera iluziei mele.
Putem pretinde ca toata lumea e a noastra, pentru ca suntem liberi sa visam. Si cum ai spus tu, daca nu visam cum ne asteptam ca ceva sa se indeplineasca?
Atunci cand ai plecat nu te-ai uitat inapoi, pentru ca nu era un "adio" ci "pe curand".
Am avut parte de toate, dar uite, acum e totul bine. Sper sa fie mult timp de acum inainte asa de bine.

Daca m-as pune in locul tau?

Sau tu in locul meu. Nu stiu ce zic aici. As vrea sa imi dau seama cum sunt vazuta in ochii tai.

Nu inteleg nimic.

Nu inteleg de ce avem sentimente. Pe bune... rareori ai sentimentul de bucurie sau cel putin, eu nu am parte de el asa de des.
Urasc sentimentul de regret, de suparare. Desi mai mereu e prezent la mine. Incepe sa ma termine.
Nu stiu cum de altii reusesc sa fie atat de multumiti de sine, cum de reusesc sa-si pastreze acel zambet pe buze. Cum de reusesc sa treaca peste ceva atat de repede si fara nici o problema. Ii invidiez sincer.
Inima-mi viseaza... eu nu-i dau visele si sperantele care mi le cere. Desi e ciudat, uneori imi place ca sunt o fire atat de complicata. Ma face sa cred ca sunt unica, asa cum este orice om de fapt, dar la naiba...unii seamana atat de mult.
Nu vreau sa ma multumesc si regret. Sunt prea incapatanata si o sa am multe de pierdut din cauza asta. Stiu sigur...
Oricum nu-i inteleg pe altii, nu inteleg ce se intampla in jurul meu. Nu inteleg nimic.

Eu suport consecintele.

Intotdeauna a fost asa. Indiferent de ce fac, bine sau rau, eu suport nu tu. Eu suport pentru ca am fost invatata cu suferinta aceea subita care nu o observa nimeni. Am trecut peste tot ce m-a pus la pamant si m-am ridicat inapoi. Am sa ma ridic si de data asta. Ai sa vezi ca si tu ai sa faci la fel.
Mi-ai spus ca e degeaba cu mine, ca numai eu ma inteleg. Sunt chiar asa de greu de inteles? Nu am vrut sa te ranesc. Nu am facut asta.
Oricum tie nu-ti pasa. Mi-a fost frica sa nu mai patesc o data ce-am patit. Tot incerc sa fug de asta. Nu stiu daca am sa scap vreodata. Nu stiu daca am sa pot.
Eu am suportat tot. Eu mi-am distrus nervii, nu tu. Eu.
Baga-mi-as.

Amalgam de sentimente III.

Se obisnuise. Plecase, iar Cris incepea sa devina indiferenta. Aici clar se potriveste zicala ,,timpul le vindeca pe toate''. I s-au vindecat ranile ce i le-a provocat. A trecut peste. Chiar nu-i mai pasa, isi traia viata cum dorea ea si era mandra. Stia ca ii e bine, pentru ca il uitase.
Intradevar, avea luni intregi cand nu se gandea la el, pentru ca nu o mai interesa, dar uneori isi amintea si se gandea cate o zi intreaga la Daniel.
A doua zi uita iar. Si asa a dus-o vreo 5 ani de zile.
In tot acest timp, ea a mai avut un prieten cu, care a fost impreuna 2 ani de zile. Acesta i-a ucis sentimentele. L-a urat atat de mult incat lumea i se distrugea incet.
Se droga si in urmatorul minut o nenorocea in bataie. Nu putea scapa de el pentru ca o urmarea. Tot timpul era cu ochii pe ea, o interoga si o termina psihic. O durea capul zi de zi. Plangea si il injura pe Dumnezeu ca ducea o asemenea viata.
Dupa 2 ani, lumea asta a ei s-a prabusit. Acea fiinta, a fost ucisa de bautura si droguri. Ca a ajuns la dezintoxicare nu i-a folosit cu nimic. A murit iar ea a fost eliberata.
I-a multumit lui Dumnezeu si 3 ani de acum in colo i-a petrecut singura. Doar ea, cartile si tigarile.

S-a dus.

Ai fost primul suflet ce l-am iubit atat de mult incat eram in stare sa-mi dau viata pentru tine. Ai fost primul lucru care stiam ca ma va apara. Ai fost cainele meu cel mai drag. Ai fost al meu...acum esti al cerului. Imi pare rau ca nu ti-am mai vazut pentru ultima data ,,chipul'' tau cu riduri si ochii tai albastrii care de acum, nu prea se mai observau oricum. Ti-am vazut chipul atunci cand am plecat si tu latrai ca si cum stiai ca vei muri. Stiai ca nu voi fi acolo. Stiai...
Vreau sa te odihnesti in pace, dragul meu Rex. Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi toata viata. Imi e dor de tine.