marți, 13 decembrie 2011

grav.


Nici nu stiu de ce ma m-ai strofoc... de ce ma m-ai stresez...pentru ce? pentru absolut nimic. Cate am facut omule pentru tine? O multime de lucruri... nu ai stiut sa apreciezi, nu stii sa ai grija de tine cand iti spun. Nu stii. Stii sa ma minti. Atat. Ce mai pot eu sa fac in situatia asta? Ce pot sa fac? Sincer, m-am saturat sa plang de nervi. M-am saturat sa te tot iert. Cat crezi ca am sa mai pot?... Pana intr-o zi cand renunt si gata. Plec, ma duc oriunde, numai sa nu mai vad sau sa aud prostiile care le faci. Sa nu ma m-ai gandesc ca tot ce spun eu e in zadar... Chiar nu conteaza deloc ce spun? DELOC?!
De ce ma minti omule..merit asta? Ucizi in mine iubirea ce ti.o port. O ucizi... Si o sa moara intr-o zi, sa stii. O sa moara si ai sa mori si tu cu ea. Ai sa ma pierzi...
Crezi ca daca sunt la mii de kilometrii departare nu aflu ce faci? Ba chiar cred ca aflu mai multe asa... sau poate nu. dar... totusi.
Nu am sa mai pot, serios. Continua asa...si ai sa vezi. La sufletul meu nu te gandesti. Sincer, nici eu nu ma gandesc, ma gandesc numai la al tau. Sa-ti fie tie bine... pe mine nimeni nu vrea sa ma inteleaga... Nici macar tu.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Nu.mi place.

Nu imi place sa astept, urasc sa astept...mai ales cand astept pe cineva. La dracu cu oamenii care nu stiu sa se tina de cuvant, sa fie punctuali!
Turbez cand vad cat e de tarziu si nu e, omule, nu e! cum sa rezist zilnic la asa ceva? Cum sa nu imi mai distrug neuronii?

URASC orice legat de asta, urasc urasc urasc.
imi bag pula in gura voastra. ca nu ma pot abtine.

joi, 28 iulie 2011

Nu am mai scris de mult...
Nu, nu pot. Nu stiu ce sa scriu.

marți, 24 mai 2011

Just gonna`

stand there and hear me cry.

duminică, 8 mai 2011

Obiectiv...sau subiectiv.


Uneori imi doresc sa ma debarasez de tot ce ma tine aici...
Familie, prieteni etc.
Dar, indiferent de cum sunt eu vazuta in ochii altora "cea cu tupeu pervers, aroganta si nepasatoare" nu pot face asta. Uneori imi pare rau ca pun atata suflet in tot ce fac si ceilalti isi bat joc. Si uita.
Mi-am dat seama ca imi lipsesc atat de mult unele persoane care mi-au fost candva prieteni atat de apropiati. Imi lipsesc...
Uneori cred ca nu am ce cauta in lumea asta, in tara asta sau orasul in care stau. Poate ca era mai bine daca ne mutam mai de mult in alta tara si nu cunosteam pe nimeni de aici.
Toti imi reproseaza cate ceva si uneori simt ca o iau razna. Sunt si eu om si nu pot sa fiu mereu pe aceeasi linie de plutire. Asta e, anul asta nu e anul meu, asta e clar. Ma refer din punct de vedere educational. Scoala, da.
Incep sa urasc faptul ca am inceput sa cresc si sa dau de acel inceput de'greu al vietii'. Acum imi pare rau cand imi ziceam ca mama si tata nu se chinuie asa de mult precum zic.
Ma uit acum la mine, cum nu-mi mai ajung banii de buzunar si totusi ai mei imi dau destul, altii nu au nici un sfert din cat imi dau ai mei, zilnic. Totul a devenit asa de aiurea, uneori ma cuprinde o scarba de tot ce e in jurul meu si simt ca vreau sa mor.
M-am saturat de certuri. Sincer, nu m-am gandit ca din moment ce ai prieten, vin si certurile la care eu incep sa nu mai rezist si 'imi bag pula in tot' , cum ar veni.
Ma strofoc degeaba sa inteleg lumea, pentru ca ei nu ma inteleg pe mine asa ca e tot aia.
Mai bine renunt...la tot. Pentru ca am luptat si lupt pentru nimic. Pentru ca oricum nimic nu conteaza pentru nimeni.
Da, in acest moment ma simt singura din toate punctele de vedere.

vineri, 29 aprilie 2011

Enough.

M-am saturat de dramatisme.
de ce?
Pentru ca eu insami sunt o drama.
Da, ma demoralizez singura, tampesc de nebunie, pentru ca asa`s eu, din pacate.
Le dau lacrimile altora cand ma intreaba cum sunt si cum ma comport cu ceilalti. Ma cred nebuna... imi spun sa ma duc la psiholog.
Nu am sa ma duc.

joi, 28 aprilie 2011

Imi bag pula in tot. Nu am nimic, absolut nimic!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Am plans...

...atat de mult!
Imi curgeau siroaie de durere pe obraz...auzindu-te pe tine.
p l a n g e a i.
M-a terminat plansul tau, atat de puternic, atat de sincer. Am udat perna aia toata. Vroiam sa ma calmez si incercam sa te calmez si pe tine si tu incepeai si mai tare si lumea mea se sfasia in doua.
Era atata suferinta ascunsa in vorbele tale. Nu stiu, nu vroiam sa te stiu trist, nu vroiam...
"Cam cat de sincer e un copil atunci cand plange?"
Te caracterizeaza.
Stiu ca te ucide pe interior neincrederea mea in tine. Stiu ca te doare.
Imi pare sincer rau.
Incerc sa am incredere in tine, sincer incerc. Poate se datoreaza si faptului ca nu vreau sa te pierd... Nu vreau sa uiti de mine, sa ma dai pentru alta.
Nu vreau sa ai nici macar o tentativa de a mai face vreo prostie. M-ai termina psihic si chiar cred ca nu as mai vrea sa te vad vreodata. Cred ca as prinde un fel de ura pe tine. Si nu ti-as mai oferi nici o sansa de a ne impaca. Nici una.
Mi-ai spus ca esti constient ca te pot "da dracului" oricand, deci cred ca daca esti atat de constient ar trebuii sa-ti fi dat seama pana acum cat de nebuna sunt si ce vorbe dau atunci cand sunt nervoasa.
Imi amintesc ca-mi mai ziceai "Inceteaza Georgiana, ca ma doare..."
Incetam intr-un final pentru ca nu-mi place sa ranesc, chiar nu. Deseori imi spun ca poate am meritat sa fiu atacata in mijlocul fiintei mele, la sentimente. Poate ca am fost 'rea' in felul meu si de asta am fost pedepsita... nepasarea aceea de inceput, aroganta mea si faptul ca uneori ma consider superioara.
Totusi, nu cred ca meritam asa multa durere. Mi s-a parut putin prea mult pentru prima data, efectiv prea mult.
In fine, am plans prea mult, de prea multe ori.

sâmbătă, 19 martie 2011

Prea multe stele care ti-au scris in horoscop belele
Arunca-ti hainele, dezbraca-te
Lasa nisipul sa te mangaie
Descarca-te...las-o sa te priveasca in ochi
Arata-i unde ti-ai ingropat trecutul, unde te doare
Ea o sa creasca in acel pamant o floare
Sub un cer senin,buzele ei nu vor fi pline de venin
Cum au fost altele,iti va sopti iubire
Cu toate faptele
Ea va fi cea care n-o sa-ti intoarca spatele
Ia-o in brate si priviti cerul senin si o sa simti
Ca ai primit tot ce-ti doreai
Pentru c-ai tras din greu ca sa le ai.

sâmbătă, 12 martie 2011

Indulcitori.

Orice prieten te priveste banal.
La concluzia asta am ajuns. Dar vezi tu... oricat de banal m-ar privi, absolut oricine, pot oferi un zambet indiferent de persoana.
Pot sa-i iert pe toti care mi-au facut rau, asa-s eu.
Ochii mei sincer, nu or sa minta vreodata. Te uiti la ei si ai sa vezi o sinceritate rar intalnita, o sa vedeti cum toti o sa`mi duceti dorul.
Nu stiu, dar daca am sa pierd tot, o sa ma incalzeasca soarele si nu zambetele lor, o sa zambesc unei flori si nu voua, am sa-mi dau gandurile cadou unui caine probabil. Am sa fiu tot eu, numai ca nu am sa mai am pe nimeni.
Astia-s indulcitori.
Incerc sa nu gandesc in realitate asta asa de aspra. Incerc sa visez.

vineri, 11 martie 2011

Nu-mi mai place cum scriu...

luni, 21 februarie 2011

joi, 17 februarie 2011

16.


In acest moment imi ador viata. Am tot!
1. Am persoane langa mine care imi marturisesc cu toata sinceritatea cat de mult tin la mine. Te am pe tine... Cezar.
2. Am parinti de milioaneeee!
3. Fericire.
4. Urmeaza sa implinesc 16 ani.
5. Am dorinte.
6. Am sperante.
7. Prieteni.
8. Zambete si rasete.
9. Am o clasa de tot rahatu` dar cu oameni relativ minunati in ea.
10. Am dulciuri.
11. Am lacrimi de varsat.
12. Am 'prieteni' care ma detesta.
13. Am un suflet imens.
14. O am pe Alexandra.
15. Am in jurul meu oameni care ma judeca.
16. Ma am pe mine.

Am tot.

duminică, 30 ianuarie 2011

2011 vai de capu` lui!

Deci un an de tot rahatu`, asa pare sa fie.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Rupt.

Am rupt totul de realitate. Nu mai pot sa traiesc in lumea lor, nu mai pot. Imi trebuie altceva... vreau altceva.
Nu stiu de ce, dar am o durere vaga`n mine. Si simt ca ma doboara.
Nu stiu de ce, dar parca m-au uitat...
Nu mai pot. Totul a inceput aiurea. Absolut totul. Imi vreau lumea perfecta inapoi. Nu stim sa pretuim nimic atata timp cat il avem.
Am invatat ca daca pui suflet in ceva ajungi ca totul sa te doara. De la organe interne pana la sentimente adanci... atat de adanci incat nu le mai poti scoate la iveala. Vreau sa scap de ele...
Ma chinuie.
Am invatat ca in viata nu ai prieteni, de fapt. Mi-am pierdut toti prietenii. Nu-i mai am.
Singura.
Asa ma simt uneori. Majoritatea ma intreaba de ce stau retrasa in coltul curtii scolii si fumez de una singura. Cu cine sa stau? Prefer sa stau singura.
Nu am nevoie de cineva ca sa ma simt bine. Imi e mai bine cand nu vorbesc. Cand sunt doar eu si cu mine. Atunci... sunt bine.
Starea mea de bine se duce... De ce tot ma cert cu tine? Pana la urma, tot mie imi fac rau. Ma simt vinovata de ceea ce fac, iti aduc aminte de ce facea ea...
Nu vreau sa ajung ca ea. Nu vreau.
Uneori iese totul aiurea din cauza afectiunii asteia prea mari. Am devenit relativ, dependenta de gesturile tale.
Dar sunt sigura ca pot scapa de dependenta asta daca incepe sa ma distruga.
Zidurile din sufletele noastre s-au daramat.
Si sufletele s-au ucis intre ele cu sentimente.

vineri, 7 ianuarie 2011

Am incercat sa trec peste unele lucruri care ma chinuie, am incercat sa imi deschid sufletul si mi-am terminat psihic subconstientul. Cand nu vorbeam de ceea ce simt, era mai bine, nu ma apuca plansul de aiurea.
Cred ca sunt o suferinda de aia, vai de capul ei.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Nu mai e.

Cred ca mi s-a dus talentul de a mai scrie.

joi, 2 decembrie 2010

Imi e dor de tine.

Un dor imens ma cuprinde de fiecare data cand ma gandesc ca nu te mai am. Stiu ca nu m-ai uitat, stiu ca iti voi ramane intotdeauna in suflet. Vorbim..zilnic. Nu pot sa te uit, insemni atat de mult pentru mine.
Cu tine am trait momente de neuitat, am trait iluzii, am trait amandoua in lumea noastra.
Imi lipseste totul.
Unde-mi esti? Nu am sa te mai am niciodata inapoi, nu cum eram.
Te iubesc.

marți, 30 noiembrie 2010

Stiu eu.


Mi s-a spus ca iubesc copilaros, dar nu sunt de acord. Copiii iubesc intens, cu cea mai onesta pasiune posibila, nu una impusa de vreo norma de intimitate a cuplurilor. Eu iubesc mai mult ca un om batran, pentru care dragostea nu inseamna pasiune, ci multumire interioara. Eu iubesc... pasnic.
As vrea sa plang, daca lacrimile n-ar fi atat de sarate. As vrea sa plang fericirea care-mi ninge azi sufletul...sunt sigura ca am sa-i duc dorul.
Am sa duc dorul tau, daca nu ai sa mai fii langa mine. Am sa duc dorul ochilor tai, zambetelor tale si a gesturilor tandre ce mi le oferi zilnic, de fiecare data cand ma vezi.
Uneori am impresia ca relatia noastra va dura o viata intreaga. Dar nu stiu, probabil e doar o impresie... Dragostea e o pedeapsa. Suntem sanctionati pentru ca nu am stiut sa ramanem singuri.
Spun asta pentru ca avem momentele noastre aiurite... Stii prea bine ca urasc sa ma cert cu tine. Sa nu crezi ca ma simt "sanctionata". Nu, nu ma simt.
Si ca de obicei totul a fost intamplator, multe coincidente, care tot intamplator le-am dezvaluit unul altuia, ne-au apropiat atat de mult incat iti simt lipsa chiar si in cele 10 minute in care nu vorbim, oare sa fie ceva tot intamplator sau o legatura stransa care va dura mult intre noi.
Nu stiu cum, dar cateodata esti atat de dulce. Asa de dulce incat imi darami zidul inimii cu niste cuvinte frumoase, care spuse din gura altuia nu au niciun sens, le faci atat de grandioase, pui atat de multa culoare vorbelor, alegi niste culori calde care imi imbie sufletul de mult parasit, realizezi un joc al culorilor, al contrastelor dintre umbre si lumini cu multa blandete si maiestrie, de iti ia ochii!
Dar, totusi simt ca esti departe. Vreau sa ma apropii, vreau sa alerg nebuneste dupa iubirea pe care o ai de oferit, asa ca ignor faptul ca sunt in sosete, imi var inima intr-un buzunar, telefonul in celelalt si o iau la goana dupa iubire, cu cat sunt mai aproape cu atat buzunarul imi tresare mai tare din cauza batailor inimii. Sunt aproape, foarte aproape, din buzunar imi ies cheaguri de sange care cad in urma mea lasand nuante de rosu pe zapada, nuante care fac un contrast uluitor pe urmele mele grabite. Cu multa oboseala, ce imi curge prin venele-mi degerate de placere, ajung fata in fata cu iubirea, m-ai atins o data si un fior arzator, foarte arzator care mi-a dat o durere placuta, s-a extins in tot corpul, m-am blocat! Doar un suflu tremurat care iesea din gura-mi jumate deschisa iti arata ca mai sunt in viata.
Tu imi esti alinarea zilnica...

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Atunci.


Atunci cand plecai, ramanea doar fum si acel parfum dulce pe care-l adoram. Imi ramanea in minte privirea ta si stiu sigur ca si tu o tii minte pe a mea.
In amintirile tale, eu sunt o farama de soare ce mereu te facea sa zambesti. Intradevar, nu ai cine stie ce amintiri cu mine, ai doar clipe ce probabil nu le vei uita vreodata.
Nu stiu, nimeni nu e perfect. Nu mai pot sa ma las 'luata' de abisul sufletului meu, incerc sa gandesc atat de lucid... Visatorul din mine a fost intemnitat. Deseori evadeaza iar eu il prind si il intemnitez inapoi. Si plange sufletul in mine pentru ca nu il las sa fie colorat.
Il nenorocesc cu un negru atat de inchis si un gri mat. Ii sopteste subconstientului sa-mi spuna ca ma uraste ca nu-l las sa traiasca. Si ma simt atat de prost...
Din nou..
Uita-te din nou in ochii mei si spune-mi cat de draga iti sunt. Spune-mi ca nu m-ai lasa pentru nimic in lume, lasa-ma sa sper si sa visez putin, chiar daca totul e o minciuna. Lasa-ma sa traiesc in minciuna pe care o ador atat de mult si la care nu as renunta niciodata.
Lasa-ma sa aud cum in mintea mea suna un cantec atat de frumos, un cantec ce va tine toata viata in coltul meu de speranta.
Imi lipsesti atat de mult...chiar daca te vad zilnic. Cred ca numai o data ti-am spus ca imi e dor de tine. Sa stii ca imi e tot timpul.
Si mereu te vreau inapoi.
Si sa stii ca nimeni nu cred ca ar intelege ca tu esti tot ce am.
Prea dramatic poate, stiu. Vreau ca totul sa se impleteasca si sa iasa ceva frumos. O poveste ce nimeni nu mi-o poate lua.
Te vreau pe tine.
Iubesc gesturile tale...Atunci cand imi dai parul la o parte, ma privesti si ma saruti pe frunte ma simt ca un copil atat de mic si parca tu imi esti ingerul pazitor. Si ai atata grija de mine...
Nu vreau sa-mi pierd zambetul atunci cand te vad, vreau sa te intampin mereu cu acelasi chip sugrumat de bucurie atunci cand te am in fata.
Tot timpul.
Sa nu existe un "atunci".