Atunci.

Atunci cand plecai, ramanea doar fum si acel parfum dulce pe care-l adoram. Imi ramanea in minte privirea ta si stiu sigur ca si tu o tii minte pe a mea.
In amintirile tale, eu sunt o farama de soare ce mereu te facea sa zambesti. Intradevar, nu ai cine stie ce amintiri cu mine, ai doar clipe ce probabil nu le vei uita vreodata.
Nu stiu, nimeni nu e perfect. Nu mai pot sa ma las 'luata' de abisul sufletului meu, incerc sa gandesc atat de lucid... Visatorul din mine a fost intemnitat. Deseori evadeaza iar eu il prind si il intemnitez inapoi. Si plange sufletul in mine pentru ca nu il las sa fie colorat.
Il nenorocesc cu un negru atat de inchis si un gri mat. Ii sopteste subconstientului sa-mi spuna ca ma uraste ca nu-l las sa traiasca. Si ma simt atat de prost...
Din nou..
Uita-te din nou in ochii mei si spune-mi cat de draga iti sunt. Spune-mi ca nu m-ai lasa pentru nimic in lume, lasa-ma sa sper si sa visez putin, chiar daca totul e o minciuna. Lasa-ma sa traiesc in minciuna pe care o ador atat de mult si la care nu as renunta niciodata.
Lasa-ma sa aud cum in mintea mea suna un cantec atat de frumos, un cantec ce va tine toata viata in coltul meu de speranta.
Imi lipsesti atat de mult...chiar daca te vad zilnic. Cred ca numai o data ti-am spus ca imi e dor de tine. Sa stii ca imi e tot timpul.
Si mereu te vreau inapoi.
Si sa stii ca nimeni nu cred ca ar intelege ca tu esti tot ce am.
Prea dramatic poate, stiu. Vreau ca totul sa se impleteasca si sa iasa ceva frumos. O poveste ce nimeni nu mi-o poate lua.
Te vreau pe tine.
Iubesc gesturile tale...Atunci cand imi dai parul la o parte, ma privesti si ma saruti pe frunte ma simt ca un copil atat de mic si parca tu imi esti ingerul pazitor. Si ai atata grija de mine...
Nu vreau sa-mi pierd zambetul atunci cand te vad, vreau sa te intampin mereu cu acelasi chip sugrumat de bucurie atunci cand te am in fata.
Tot timpul.
Sa nu existe un "atunci".