Parfumul.

Vreau sa simt parfumul iubirii tale. Sa-l port cu mine, sa-l am numai pentru mine.
Vreau sa daruiesc iubire.
O iubire cu un parfum de durere. Imi pare rau pentru durere, dar vreau sa ti-o daruiesc. Sa simti ce simt eu.
Sa simti cum te duci usor in jos, asa cum pateste fiecare la un moment dat. Sa simti cum e atunci cand toti iti spun ,,Schimba-te!''... si tu nu poti.
Sau... sa simti fericirea pe care o simt eu atunci cand am pe cineva drag langa mine. Sa simti cum e sa fii in pielea mea. Sa simti cum e sa fii o persoana rece, ce nu arata afectiunea de care unii au nevoie. Tine pentru ea si e vazuta ca o persoana inchisa in ea.
Nu vreau sa ma deschid nimanui, vreau sa-mi pastrez sentimentele pentru mine... Sa le stiu numai ale mele, sa nu le aiba si altcineva. Sa nu le cunoasca.
Doar pentru mine... Atat. Numai pentru mine.
Sunt egoista, dar numai in situatii de astea. Sunt egoista cu oricine, pentru ca e greu sa iti spun ce simt cu adevarat. Si nici nu vreau.
Dupa aia, ai sa ma vezi altfel, probabil o persoana sensibila asa cum si sunt de fapt. Dar nu iti poti da seama, chiar daca stii, cand esti cu mine nu arat deloc sentimentalism, nu arat nimic.
Doar zeci de zambete, rasete si tampenii aruncate-n vant, duse cu ajutorul adierilor la soare, mirandu-se de mine...
Vreau sa-ti daruiesc parfumul meu. Un amestec de zambete, franturi de suflet si sentimente ascunse bine in adancul inimii.
Nu cred ca ai sa le descoperi vreodata pe toate.
Parfum de durere.