joi, 9 septembrie 2010

Prea mult.

Prea maturi.
Asa suntem noi... am trecut prin niste chestii de care altii nici nu au habar la varsta noastra. Si lucrurile astea nu trec asa pur si simplu. Trec prin suflet si iti lasa rani. Si chiar daca se vindeca cu timpul, ramane acolo o cicatrice.
Ma bucur ca unii ca noi se inteleg reciproc in astfel de cazuri. Ma bucur ca ai atata incredere in mine.
Si eu am in tine.
Suntem niste copii cu experiente de viata in plus. Prea mult.
Poate nu e asa, poate e altfel. Dar nu e.
Imi pare atat de bine stiind ca ma intelegi...
"Intotdeauna voi fi langa tine", tot imi spui asta si ei bine, eu te cred. Si eu voi fi langa tine.
Tot timpul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu