Mereu am sa scriu despre tine... Faci parte din sufletul meu, mereu ai sa fii anotimpul meu preferat.
Azi e prima zi de toamna si deja ti-am simtit suferinta ce imi biciuia azi corpul cu ajutorul frigului. Mi-l mai apara el, incercand sa ma incalzeasca. Nu prea a reusit, ce-i drept, dar am apreciat gestul.
Tu, draga toamna, imi dai inspiratia de care duc lipsa vara... Imi dai zambete desarte alaturi de colegii mei, imi daruiesti sa privesc subita moarte a naturii, imi dai sa simt melancolie o data cu dansul unei frunze in vantul rece.
Ca o balerina... Numai ca e moarta.
Cum sa iti spun, mereu iti duc dorul dupa ce pleci. Si iarna, si primavara dar mai ales vara. Atunci cand nu simt nimic din tine. Cand pleci atat de departe si vii usor spre sfarsit.
Ador zilele tale ploioase. Ador sa vad covoare aurii in jurul meu. Ador tot ce e legat de tine. In tine m-am regasit in fiecare an. Mereu te-am iubit.
Poate suna ciudat sa iubesti un anotimp...pentru mine nu e.
Toamna asta o sa mai intre ceva in scena. Am crescut...
O sa vezi, ca in acest sezon al tau ai sa vezi la mine rasete alaturi de o persoana ce imi e foarte draga. Ai sa vezi ca o sa-i daruiesc si lui afectiune, nu numai tie. Sa nu fii geloasa. Oricum tu ai fost dintotdeauna in inima mea. O parte, e a ta.
Draga mea Toamna, eu mereu te-am apreciat. Si te voi aprecia.
Mereu, in fiecare an, voi scrie despre tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu