Nu am mai scris de mult...
Nu, nu pot. Nu stiu ce sa scriu.

Just gonna`

stand there and hear me cry.

Obiectiv...sau subiectiv.

Uneori imi doresc sa ma debarasez de tot ce ma tine aici...
Familie, prieteni etc.
Dar, indiferent de cum sunt eu vazuta in ochii altora "cea cu tupeu pervers, aroganta si nepasatoare" nu pot face asta. Uneori imi pare rau ca pun atata suflet in tot ce fac si ceilalti isi bat joc. Si uita.
Mi-am dat seama ca imi lipsesc atat de mult unele persoane care mi-au fost candva prieteni atat de apropiati. Imi lipsesc...
Uneori cred ca nu am ce cauta in lumea asta, in tara asta sau orasul in care stau. Poate ca era mai bine daca ne mutam mai de mult in alta tara si nu cunosteam pe nimeni de aici.
Toti imi reproseaza cate ceva si uneori simt ca o iau razna. Sunt si eu om si nu pot sa fiu mereu pe aceeasi linie de plutire. Asta e, anul asta nu e anul meu, asta e clar. Ma refer din punct de vedere educational. Scoala, da.
Incep sa urasc faptul ca am inceput sa cresc si sa dau de acel inceput de'greu al vietii'. Acum imi pare rau cand imi ziceam ca mama si tata nu se chinuie asa de mult precum zic.
Ma uit acum la mine, cum nu-mi mai ajung banii de buzunar si totusi ai mei imi dau destul, altii nu au nici un sfert din cat imi dau ai mei, zilnic. Totul a devenit asa de aiurea, uneori ma cuprinde o scarba de tot ce e in jurul meu si simt ca vreau sa mor.
M-am saturat de certuri. Sincer, nu m-am gandit ca din moment ce ai prieten, vin si certurile la care eu incep sa nu mai rezist si 'imi bag pula in tot' , cum ar veni.
Ma strofoc degeaba sa inteleg lumea, pentru ca ei nu ma inteleg pe mine asa ca e tot aia.
Mai bine renunt...la tot. Pentru ca am luptat si lupt pentru nimic. Pentru ca oricum nimic nu conteaza pentru nimeni.
Da, in acest moment ma simt singura din toate punctele de vedere.

Enough.

M-am saturat de dramatisme.
de ce?
Pentru ca eu insami sunt o drama.
Da, ma demoralizez singura, tampesc de nebunie, pentru ca asa`s eu, din pacate.
Le dau lacrimile altora cand ma intreaba cum sunt si cum ma comport cu ceilalti. Ma cred nebuna... imi spun sa ma duc la psiholog.
Nu am sa ma duc.

Imi bag pula in tot. Nu am nimic, absolut nimic!

Am plans...

...atat de mult!
Imi curgeau siroaie de durere pe obraz...auzindu-te pe tine.
p l a n g e a i.
M-a terminat plansul tau, atat de puternic, atat de sincer. Am udat perna aia toata. Vroiam sa ma calmez si incercam sa te calmez si pe tine si tu incepeai si mai tare si lumea mea se sfasia in doua.
Era atata suferinta ascunsa in vorbele tale. Nu stiu, nu vroiam sa te stiu trist, nu vroiam...
"Cam cat de sincer e un copil atunci cand plange?"
Te caracterizeaza.
Stiu ca te ucide pe interior neincrederea mea in tine. Stiu ca te doare.
Imi pare sincer rau.
Incerc sa am incredere in tine, sincer incerc. Poate se datoreaza si faptului ca nu vreau sa te pierd... Nu vreau sa uiti de mine, sa ma dai pentru alta.
Nu vreau sa ai nici macar o tentativa de a mai face vreo prostie. M-ai termina psihic si chiar cred ca nu as mai vrea sa te vad vreodata. Cred ca as prinde un fel de ura pe tine. Si nu ti-as mai oferi nici o sansa de a ne impaca. Nici una.
Mi-ai spus ca esti constient ca te pot "da dracului" oricand, deci cred ca daca esti atat de constient ar trebuii sa-ti fi dat seama pana acum cat de nebuna sunt si ce vorbe dau atunci cand sunt nervoasa.
Imi amintesc ca-mi mai ziceai "Inceteaza Georgiana, ca ma doare..."
Incetam intr-un final pentru ca nu-mi place sa ranesc, chiar nu. Deseori imi spun ca poate am meritat sa fiu atacata in mijlocul fiintei mele, la sentimente. Poate ca am fost 'rea' in felul meu si de asta am fost pedepsita... nepasarea aceea de inceput, aroganta mea si faptul ca uneori ma consider superioara.
Totusi, nu cred ca meritam asa multa durere. Mi s-a parut putin prea mult pentru prima data, efectiv prea mult.
In fine, am plans prea mult, de prea multe ori.

Prea multe stele care ti-au scris in horoscop belele
Arunca-ti hainele, dezbraca-te
Lasa nisipul sa te mangaie
Descarca-te...las-o sa te priveasca in ochi
Arata-i unde ti-ai ingropat trecutul, unde te doare
Ea o sa creasca in acel pamant o floare
Sub un cer senin,buzele ei nu vor fi pline de venin
Cum au fost altele,iti va sopti iubire
Cu toate faptele
Ea va fi cea care n-o sa-ti intoarca spatele
Ia-o in brate si priviti cerul senin si o sa simti
Ca ai primit tot ce-ti doreai
Pentru c-ai tras din greu ca sa le ai.