miercuri, 13 octombrie 2010

- - - - -


Depresia mea o ia razna. Nu pot sa cred ca am inceput sa plang stind ca ochii tai ma privesc... Nu stiu ce am.
Sincer, m-am saturat sa cad in abisul mintii mele si sa imi apara lacrimi in ochi. Nu stiu la ce ma gandesc. Ti-am spus, nu sunt multumita de mine. Parca tot ce fac e gresit si m-am saturat de toti cei din jurul meu, nu vor sa ma lase in pace. Nu am nevoie de nimeni, am nevoie doar de tine.
Nu vreau sa ma descarc nimanui in afara de tine, desi uneori subiectul care ma supara esti chiar tu. M-ai invatat ca pot sa-ti spun orice. Uneori imi e frica sa-ti spun unele lucruri pentru ca nu vreau sa ma cert cu tine... Urasc cand ma cert cu tine, de fapt.
Nu suport cand ochii tai albastrii [sau verzi, mereu oscileaza culoarea] ma privesc cu ingrijorare. Imi cer scuze.
Sa-ti spun ce am... Nu am ceva anume. Uneori ma simt uitata de lume si nu fac nimic in privinta asta. Las asa, poate e mai bine.
Nu imi afirm asa zisa mea "tarie de caracter". Ma intreb oare ce am sa fac in viitor, cand am sa fiu departe de toti cei dragi si am sa fiu singura. Oare atunci cui o sa-i mai spun ce am pe suflet? Am sa povestesc peretilor si mie insami ce ma framanta, pentru ca voi nu o sa mai fiti, tu nu ai sa mai fii langa mine... Trebuie sa constientizezi si asta.
Acum plang iar. Doamne, urasc cand se intampla asta. Atunci cand plang inseamna ca ma doare.
S-au intamplat atat de multe, am crescut prea deodata. Mi-am pierdut increderea in mine, nu mai stiu ce rost are viata asta. De ce ar fi asa de greu sa clachez? Cand nu mai poti, incerci sa scapi. E logic.
Oricum pot sa vina toti sa ma chinuie, eu nu mai simt nimic. Parintii... nu le-am spus niciodata ce simt, nici nu am sa o fac. Si nimeni nu ma va convinge sa fac asta, nici chiar tu, imi pare rau.
Nu am increderea aia in ei, nu in legatura cu ce simt. Nu am avut, nu am si nici nu am sa am vreodata.
Nu vreau sa iti schimbi comportamentul fata de mine din cauza acestei stari ale mele, nu vreau sa te influentez cu nimic... Nici nu ar trebuii, pentru ca la urma urmei, tot zambetul tau conteaza.
A, si de data asta nu mai da nimanui sa citeasca asta. Pastreaza pentru tine, pentru ca ti-am scris-o tie, nu altuia.
Multumesc pentru tot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu